Turismul se numără printre domeniile cele mai afectate de evenimentele ultimilor ani : pandemia, războiul dintre Rusia și Ucraina, urmate de scumpirile la carburanți care au atras – ca un lanț al slăbiciunilor – alte probleme. Nu putem spune, din păcate, că în ultimii ani, România ar excela în turism, asta dacă ne raportăm la alte țări, chiar dacă dispunem de unele resurse la care o altă țară, doar visează. Această industrie, turismul românesc, contribuie cu 2,7% (2019) la formarea PIB, în comparație cu statele în care sectorul turistic (venituri directe și indirecte) reprezintă între 15% (Spania) și 30% (Grecia) din PIB. Dacă este să ne uităm atent la aceste cifre, în privința noastră, probabil, dacă nu exagerez, la puțin timp după Revoluție, turismul românesc a fost un pariu veșnic pierdut în politicile publice.
Prin urmare, în aceste condiții, cred că n-a fost prea greu să fie îngropat într-o situație… excepțională, așa cum a fost în perioada pandemică și așa cum este la acest moment. Statisticile specialiștilor privind turismul oricum nu reflectă cu fidelitate realitatea. Și iată că vine întrebarea: De ce este statul român atât de dezinteresat de un sector-fanion, o rotiță care poate pune în mișcare mecanisme profitabile pentru întreaga economie? Știm și cu tristețe vedem că mai marii țării bâjbâie de ani buni, pretinzând că fac strategii de promovare a țării și de stimulare a turismului.
Mai are turismul românesc vreo șansă de redresare? Cum poate turismul buzoian să fie și mai mult ,,impulsionat” să renască, ba chiar să se dezvolte?Mai multe însă despre acest subiect veți putea citi în următorul interviu, oferit în exclusivitate, de Doru Brătulescu, administratorul unei agenții de turism din Buzău:
Reporter: Vreau să discutăm despre ponderea turiștilor la nivel rural (agroturismul) și turismul de weekend. Se pare că Buzăul se pretează la turismul de weekend. Se poate face ceva pentru a evita acest trend?
Doru Brătulescu: Meleagurile buzoine s-ar putea făli în fiecare zi cu istoria, tradițiile și religia care sunt încă extrem de prezente și puternice. Peisajele aproape ireale se întrepătrund, cu istoriile trecute sau recente ale unui parcurs istoric şi politic deloc simplu, sinuos şi contradictoriu, cu efecte dezastroase în plan economic. Chiar dacă turiştii, nu numai în zona Buzăului, s-au separat în funcţie de durata sejurului, în turişti de weekend sau mini-vacanţieri, această tendință evolutivă trebuie transferată în sejururi care va desemna staționarea unui turist într-un anumit loc, indiferent de durată. Iar în această situație va interveni desigur ospitalitatea, o axă pe care stă turismul. Dar turismul şi ospitalitatea, înseamnă însă, în primul rând, experienţă umană. De aceea, în ultimul timp se vorbeşte de economia experienţei şi industria experienţei, unde e şi turismul încadrat.
Rep.: Cum vedeti turismul în perioada următoare?
D.B.: De câtva timp agenda publică referitoare la turism este primitivă şi ruptă de tendinţele europene şi globale. României îi vine rândul să fie (re)descoperită şi, mai mult ca sigur, nu va fi meritul nostru, decât în sensul că locuim pe acest teritoriu şi aparţinem unei culturi.
Rep.: România bâjbâie de ani buni, pretinzând că face strategii de promovare a țării și de stimulare a turismului. De ce este statul român atât de dezinteresat de un sector-fanion, o rotiță care poate pune în mișcare mecanisme profitabile pentru întreaga economie?
D.B.: Dacă pe plan mondial turismul este a 3 industrie, România nu poate fi pusă într-un clasament. Ospitalitatea trebuie însă profesionalizată şi atunci vom putea funcţiona ca destinaţie turistică! Este prima şi cea mai uşoară abordare, în condiţiile în care chiar am vrea să se întâmple ceva. Nu avem nevoie pentru acest lucru de alte investii, decât de cele pe care le ştim: învăţământul, cultura, fondurile europene. Agenda publică contează, pentru un rezultat mare. Dacă nu, se va continua pe perimetre mici, după puterile fiecărui întreprinzător care va înota împotriva unui curent cam ostil (cel general, faţă de orice fel de reuşită). Altfel, nu ne rămâne decât să ne hrănim din istoria în care România era pe locul 15 în lume (anii 70, ce-i drept) la primiri turistice.
Rep.: Cât de ,,bolnav” este turismul, acum când ne aflăm în plin sezon?
D.B.: Chiar dacă au fost weekenduri prelungite, corelate adesea cu zile libere de la stat, pentru cei care lucrează la stat, apariția unor factori neprevăzuți precum scumpirea benzinei şi a motorinei, creşterea puternică a preţurilor, cu un ritm neîntâlnit în ultimii 25 de ani, a spulberat practic ideea de vacanță a multor români.
Rep.: Voucherele de vacanță: au salvat în această perioadă turismul românesc?
D.B.: Cu toate că aceste tichete au fost niște privilegii, adunate la multe altele, doar pentru angajații la stat, măsura a fost una binevenită pentru turismul intern. Chiar dacă și angajații sectorului privat au contractele de muncă tot la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM), nu au fost luați în calcul pentru a primi aceste tichete. După 2 ani de pandemie și vreo opt luni de război, firmele românești sunt, în marea lor majoritate, vlăguite financiar. Pe ansamblul economiei, 40.760 de firme au pus lacătul pe uşă în primele patru luni din 2022, în creştere cu 3.721 faţă de anul precedent. Spre comparaţie, în 2020 erau cu 12.495 mai puţine firme în dificultate.
Rep.: De ce aleg românii să-și petreacă în străinătate concediul în detrimentul României?
D.B.: În toate perioadele consemnăm o racordare organică şi adaptare la realităţile internaţionale. Astăzi, racordarea este doar din punctul de vedere al turiştilor din România care călătoresc în afara ţării. Exportul românesc de produse şi servicii turistice este neglijabil. Problema nu este să nu călătorească cetăţenii români în străinătate. Dimpotrivă. Dar trebuie să înţelegem de ce România nu mai este vizitată. E nevoie de o schimbare fundamentală în a înţelege ce înseamnă destinaţia turistică România. Drumurile înfundate trebuie părăsite şi croite căi noi. Oportunităţi există, dar le privim ca poveri şi considerăm că celălalt e vinovat de nereuşitele noastre.
Rep.: Cum poate fi revigorat turismul românesc?
D.B.: Turismul este „afacerea” tuturor. El nu este doar apanajul sectorului privat, chiar dacă aici este cheia dezvoltării şi asta ar trebui să şi-o asume profesioniştii şi întreprinzătorii. Autorităţile publice centrale şi locale contribuie la prestigiul destinaţiei turistice şi la calitatea produselor turistice.
Rep.: Ministrul Turismului, Daniel Cadariu, a declarat, cu ceva timp în urmă, că este optimist că 2022 va fi cel mai bun an pentru turismul din România, de la Revoluţie şi până în prezent, în ciuda conflictului armat care are loc în Ucraina. Credeti că așa este?
D.B.: Realitatea din primele opt luni ale anului îl contrazice total, acest domeniu confruntându-se cu mari dificultăți financiare și de personal. Cererea pentru vacanţe pe litoralul românesc a scăzut cu 30%, iar cea mai mare scădere, cu 50%, s-a înregistrat în staţiunea Mamaia. Tarifele mari practicate la cazare, parcare, șezlonguri, nemaivorbind de mâncare, atât în stațiunile de la munte cât și pe litoralul romănesc au făcut ca vacanţele în străinătate să crească cu peste 60%, nemaivorbind de bilete de avion care au avut o creștere cu peste 200%.
Rep.:Regiunea Moldovei, Bucovina și Neamțul sunt unele dintre zonele cele mai afectate, din cauza inactivității în turism din ultimii ani…cu acest covid, de care se pare ca in continuare nu am scăpat. Credeți că turismul religios în aceste zone ar fi una dintre soluțiile de redresare?
D.B.: Turiștii români ca urmare a religiei sunt mai atraşi de obiectivele cultural religioase din motive de ordin spiritual. Dar, turismul religios este un fenomen care se extinde la nivel internațional și atunci trebuie făcută o promovare agresivă a tuturor acestor obiective care au o valoare simbolică, prin mesajul patriotic pe care îl transmit. Se cunoaște că cele opt biserici pictate din Nordul Moldovei, unice in Europa, au fost înscrise începând din anul 1993, pe lista patrimoniului cultural mondial a UNESCO. Ce nu se cunoaște oare, dacă acest transfer de patrimoniu a fost una dintre soluțiile de redresare?
Rep.: Ce așteptări aveți pentru perioada următoare?
D.B.: Nu sunt mulţi care să înţeleagă cât este de complex turismul şi ce efecte poate să aibă asupra comunităţilor, pe de o parte şi cât este de influenţat de starea generală a societăţii, pe de altă parte. După 1990 transformările prin care au trecut autoritățile de stat și ministerele care se ocupă cu turismul sunt greu de inventariat. Singurul lucru clar este lipsa unei viziuni privind valorificarea prin turism a unui teritoriu împodobit de natură, neglijat şi părăsit de oameni.
