România este printre ultimele țări din Europa în privința donațiilor benevole. În timp ce majoritatea europenilor fac acest lucru benevol, românii donează sânge doar atunci când sunt mânați de emoții. Este o concluzie la care au ajuns și reprezentanții Centrului de Transfuzii Buzău, care spun că în ultimii ani, profilul donatorului s-a schimbat și că această activitate a ajuns una exclusiv emoțională. În plină pandemie, puținii angajați ai Centrului de Transfuzii Buzău și-au continuat activitatea, însă numărul de donatori scade văzând cu ochii. Și de parcă aceasta ar fi singura problemă cu care se confruntă instituția….Mai multe despre problema reală și actuală în donarea de sânge, despre activitatea Centrului de Transfuzii Buzău, criza de personal și nevoile instituției aflăm de la directorul Adriana Crăciun.
Reporter: Care este problema reală și actuală în donarea de sânge atât în Buzău cât și la nivel național?
Adriana Crăciun: Problema reală în România cred că este cauzată de sincopele care duc de obicei în donarea de sânge. Sunt momente în care avem centrele pline de donatori. Dacă facem un apel, dacă pe rețelele de socializare se popularizează un anumit caz, ne trezim a doua zi cu centrul plin. Durează o zi, două maxim. Dacă domnul ministru al Sănătății – indiferent cine ar fi – mai face un apel, atunci iarăși se întâmplă lucrul acesta. Spre exemplu, atunci cum a fost la Colectiv, am recoltat în 5 zile cât într-o lună. Oamenii au venit sensibilizați de ceea ce s-a întâmplat, frigiderele erau pline, dar nu se înțelege faptul că nevoia de sânge este constantă, că avem nevoie de un număr de donatori aproximativ constant în fiecare zi. Degeaba avem 100 de donatori să zic într-o zi, sau o lună, iar după aceea ne mai trezim cu 10-15 donatori. Sângele are o anumită perioadă de valabilitate.
Rep.: Oamenii reacționează întotdeauna la emoție, dar nu credeți că ar trebui lucrat puțin și la mentalitatea lor?
A.C.: Donarea de sânge este deocamdată o activitate emoțională și, din nefericire, exclusiv emoțională. În ceea ce privește mentalitatea, ar fi frumos să lucrăm la ea, pentru că profilul donatorului s-a schimbat.
Rep.: Care este acum profilul donatorului?
A.C.: În perioada comunistă am avut foarte mulți donatori care veneau de la fabrici, de la tot felul de unități comerciale care erau învățați pe acea perioadă să vină la donare. Și au venit până când au făcut 65 de ani. Oamenii erau învățați, au venit în mod regulat, până când au ieșit din baza de date. Apoi, ne-am dat seama că odată ce acești oameni au ieșit din baza de date, nu am mai avut cu ce să îi înlocuim, pentru că donatorul nu venea pentru tichetele de masă. Avem foarte mulți donatori inițiali – (n.red. donatori care vin pentru prima dată) – în urma acestor campanii emoționale, chiar de la unități întregi, de la ONG-uri, după care nu mai vin niciodată la o donare de sânge. Adică, au venit o singură dată, au considerat că au făcut un lucru minunat și țin să menționez că este un lucru minunat. Dar cât de minunat ar fi dacă ar mai veni de cel puțin două ori în cursul aceluiași an? Pentru noi ar fi minunat, pentru că dintr-o pungă de sânge noi putem să facem mai multe tipuri de produse, care se adresează unor patologii diferite și salvează astfel mai multe vieți. Ne-am dat seama că din 2015 încoace a crescut într-adevăr numărul de donatori care vin pentru prima dată, dar a scăzut drastic numărul de donatori fidelizați. Este o schimbare, iar singurul lucru care cred că ar putea să ne readucă donatorii în centru ar fi o campanie mai susținută și constantă așa cum vedem de foarte multe ori la televizor. Cred că ar fi bine dacă am reuși să introducem și ceva prin care – mă rog, probabil tot emoțional – omul să înțeleagă această nevoie de a dona sânge.
Rep.: Câți donatori aveți în baza de date a Centrului de Transfuzii Buzău care vă permit să-i deranjați de câte ori este nevoie?
A.C.: Avem un număr destul de mare, peste 12 mii de donatori în baza de date. Anul trecut am terminat cu un număr de 13.353 de donatori. Am mers foarte bine anul trecut, mai ales după colectele mobile, pe care în acest an nu am reușit să le facem așa cum ne-am fi dorit, ca urmare a pandemiei. Anul trecut am făcut 57 de colecte mobile și mai mult am fost pe drumuri decât la sediul Centrului.
Rep.: Pentru că tot ați menționat despre Centrul de Transfuzii, cum puteţi să vă desfăşuraţi activitatea într-o clădire vizibil avariată?
A.C.: Clădirea noastră are într-adevăr o problemă, pe care o semnalez de ceva ani Institutului Național de Hematologie Transfuzională, ordonatorul nostru secundar de credite și forul nostru coordonator,Ministerului Sănătății, pentru că noi suntem o instituție 100% bugetară și în coordonarea Ministerului Sănătății. Am tot încercat de ani de zile, prin tot felul de adrese, să aduc la cunoștință această problemă. Sincer, până în acest moment, nu am primit un feedback din care să reiasă că aș putea să fac ceva. Sunt convinsă că ar fi nevoie mai întâi de o expertizare tehnică a clădirii. Este ciudat ceea ce se întâmplă. Doar un colț al clădirii are probleme, crăpăturile sunt evidente, din ce în ce mai mari în fiecare an. Am dezafectat deja zona casieriei, care se afla în acel loc și am mutat-o. Clădirea este foarte mare, are 1800 mp. Noi suntem mulțumiți că această clădire este foarte mare pentru că ne putem asigura foarte bine circuitele, în așa fel încât să nu avem probleme. Circuitul donatorului trebuie să fie diferit de circuitul pungilor de sânge, de circuitul probelor. Deci suntem fericiți că avem această clădire cu toate că noi nu suntem decât 25 de angajați. Suntem foarte puțini. Suntem destul de subnormați. Sper să se rezolve și această problemă mai ales că în ultimul timp am avut și un deces de la o doamnă asistentă, din nefericire pentru noi. Alte două persoane s-au pensionat. Am rămas puțini și este destul de greu să asiguri activitățile din Centru. Încercăm să ne descurcăm. Bine, acum, având în vedere că numărul donatorilor este mai mic, dar în momentul în care vom relua activitatea și cu colectele mobile și cu colectele la sediu atunci clar va trebui să vedem cum facem, să anunț Institutul (n.red. Institutul Național de Hematologie Transfuzională) despre această situație și sperăm să putem face angajările astfel încât măcar să fim câți am fost.
Rep.: De câți angajați ați avea nevoie odată ce veți demara aceste colecte?
A.C.: Din fiecare sector eu trebuie să disloc câte un om la colectele mobile, pentru că trebuie să meargă cineva și cu baza de date, adică cel care trebuie să primească buletinul și să facă fișa donatorului. Avem laptopurile cu care plecăm și cu baza de date, pentru că trebuie să verificăm donatorul atunci când vine la colecta mobilă pe teren. Vedem dacă este donator inițial, dacă a mai donat, dacă nu a mai donat. Trebuie să ,,rupem”și din sectorul consultații și predonare, de unde trebuie să facem hemoglobina, glicemia și consultația donatorului. Apoi trebuie să luăm și din sectorul de recoltare unde trebuie să lași cel puțin 2-3 asistente la recoltare în Centru. În condițiile în care mergi la o colectă mobilă cu 150 de donatori, ne este greu chiar și în 3 fete la recoltare. Altfel se prelungește timpul de așteptare al donatorului și nu este foarte confortabil pentru el să stea ore întregi să aștepte, ca după aceea să doneze 400 ml de sânge. Îl poți pierde, pentru că mulți se răzgândesc pentru că durează și atunci este o întreagă procedură. Deci, ce faci la sediu, faci și în colectele mobile. Prin urmare, ai nevoie de oameni, pentru că nu poți să închizi Centrul și pleci la colectă mobilă. Sunt și donatori care în ziua în care pleci pe teren, vin la sediu și nu poți să le închizi ușa în nas. La colectele mobile aș avea nevoie de cel puțin 4-5 asistente de recoltare, medicul de la consultație și asistent, un angajat pentru fișier (cu bazele de date ale donatorilor), un casier. Vă spun sincer că în colectele în care mergem cu personalul pe care-l avem, facem și noi ce putem. Cel care fișa, mai dă și tichetele de masă, deci trebuie să mai ,,coagulăm”, doi în unul, trei în unul. Nici n-am încăpea toți în aceeași mașină, pentru că avem acolo și paturile mobile, 150 de pungi, echipamentul. Deci este o problemă și aici. Ne-ar trebui și am cerut pentru un nou mijloc de transport, în care să încapă cel puțin 6-7 persoane, cum sunt acele mașini utilitare mai mari, în care în spate să punem echipamentul necesar. Din nefericire, nu avem așa ceva și nu știu dacă vom avea. Sperăm să ne descurcăm deocamdată așa, dar este foarte greu. (…) Am spus de această problemă, de fiecare dată ni se spune că Centrele de Transfuzii vor intra într-un program în care vom beneficia de reparații, de personal, de echipamente…Sperăm să se întâmple. Din punct de vedere al echipamentelor medicale, sincer, stăm bine. Avem toate echipamentele de care avem nevoie la acest moment.
