Buna Vestire este una dintre cele patru mari sărbători închinate Maicii Domnului şi este marcată pe 25 martie, cu exact nouă luni înainte de Crăciun, momentul naşterii lui Isus.
În Răsărit, sărbătoarea a fost marcată oficial în anul 550, în timp ce, la Roma, a intrat în calendare abia în secolul VII.
Buna Vestire le aminteşte credincioşilor de momentul în care Îngerul Domnului, Arhanghelul Gavril i-a apărut Fecioarei Maria şi i-a spus:
„Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema”.
Numele de blagoveştenie vine de la verbul a blagoslovi, de origine slavona, cu înţelesul de a binecuvânta.
Se spune că în această zi se dezleagă limba păsărilor cântătoare şi mai cu seamă a cucului care cântă până de Sânziene sau de Sfântul Petru, adică de la Echinocţiul de primăvară până la Solstiţiul de vară. De Sânziene, cucul se preface în uliu până la Buna Vestire, când redevine cuc.
Importanţa sărbătorii este subliniată de sacrificiul peştelui care se mănâncă, indiferent daca ziua este de post sau de dulce.
Obiceiuri românești de Ziua Cucului
– este bine să mâncăm peşte ca să fim sănătoşi şi vioi ca peştele în apă;
– cine se ceartă de Buna Vestire are necazuri mari tot anul;
– cântecul cucului trebuie așteptat cu veselie, cu stomacul plin și cu bani în buzunar pentru a a avea parte de lucruri bune, iar dacă se întâmplă să te surprindă cântecul cucului posomorât și cu stomacul gol, atunci e semn rău, iar lucrurile nu vor merge tocmai bine tot anul;
– la sate, se scot din lăzi straiele şi ţesăturile la aerisit;
– tot la sate, pentru alungarea şerpilor de lângă casă şi a insectelor şi omizilor din livezi, se afumau cu tămâie şi cârpe arse casele, curţile şi livezile;
– în Banat şi Transilvania, pentru a avea roade bogate în livezi, prunii se stropeau la rădăcină cu ţuică şi erau ameninţaţi cu toporul că vor fi tăiaţi, dacă nu rodesc;
– în unele zone, Blagoveştenia era considerată neprielnică pentru rodul păsărilor, animalelor şi plantelor, nu se puneau cloştile sau se credea că din ouăle ouate în această zi nu ies pui, vacile nu se „goneau“, iar, Moldova şi Bucovina, nu se semăna porumbul. În schimb, în vestul ţării se obişnuia să se altoiască pomii, iar în nord, unde primăvara soseşte mai târziu, să se scoată stupii la iernat.
