Proprietățile miraculoase ale agheasmei

0
675

Agheasma mijlocește taina botezului pentru fiecare creștin și, de fiecare dată când ne împărtășim, este bine să luăm agheasmă pentru binecuvântare. Puterea apei sfințite este ”izvor de nestricăciune, dar şi de sfinţenie, dezlegare de păcate și putere îngerească”, așa cum stă scris în pravilele vechi.

Apa sfințită se folosește pentru curăţarea sufletelor şi a trupurilor, pentru vindecarea patimilor și pentru sfinţirea caselor. Prin folosirea ei în atâtea împrejurări ale vieții pământești, „creștinii caută să-l aibă permanent pe Dumnezeu aproape, pentru curăţenia sufletului, dar şi a trupului”.

Marile sărbători la care se sfințește agheasma

Sfințirea apei în biserică este slujba cel mai des săvârșită pentru credincioși. În zilele de 5 și 6 ianuarie, în Ajunul Bobotezei și cu prilejul Botezului Domnului în Iordan, se săvârșește Agheasma mare. Aceasta se păstrează tot anul în agheasmatar și se folosește la toate sărbătorile, îndeosebi de Paște, când se sfințește pâinea la Slujba de Înviere împreună cu vinul, trupul și sângele Mântuitorului. Cu prilejul altor sărbători și praznice, pentru binecuvântarea oamenilor, a gospodăriilor, fântânilor sau animalelor, se folosește agheasma mică, cunoscută în popor drept sfeștanie. Denumirea cea din urmă, de origine slavonă, înseamnă „luminare” și provine tocmai de la sfinţirea săvârşită la Bobotează, sărbătoare numită şi Ziua Luminilor sau a Luminării. Slujba Agheasmei mici se face la fiecare început de lună în biserici și în mănăstiri pentru a fi de trebuință în orice împrejurare din viața creștinilor. De asemenea, în Săptămâna Luminată de după Paște, precum și în vinerea în care se sărbătorește Izvorul Tămăduirii, se fac slujbe pentru sfințirea apei celei mici.

Puterea izbăvitoare a apei sfințite

Mulți credincioși păstrează cu sfințenie agheasma primită la slujbă, lângă icoanele din casă, la loc de cinste. În lumea satului, nu era casă în care să nu găsești o sticlă cu apă sfințită și un buchet de busuioc, aduse de la biserică fie de Bobotează, fie cu prilejul altor sărbători. Femeile foloseau agheasma sau sfeștania să alunge grijile și bolile, stropeau casa și grajdurile cu animale, via și pomii. În Biserica creştină, apa nu rămâne doar un simbol, ci elementul material – predominant în structura trupului omenesc – care, atunci când se umple de Duhul Sfânt, îl face pe om să renască. Apa sfințită are, în conștiința populară, puteri tămăduitoare și este folosită și azi pentru vindecarea și întremarea bolnavilor. Având darul Duhului Sfânt, agheasma face minuni pentru credincioși în clipele de cumpănă. Ea alină deopotrivă sufletul și durerile trupului.

Leac pentru bolile de tot felul

Agheasma nu se strică, oricât ar fi de veche, susțin preoții, dar și unii dintre cercetătorii care au avut curiozitatea să analizeze apa sfințită în laborator. În cazul în care capătă o culoare verzuie sau un miros neplăcut în timp, aceasta se datorează doar vasului în care este păstrată. În agheasmatarul din biserică, apa sfințită rămâne la fel de proaspătă și bună la gust ca în ziua în care a fost adusă la slujbă. Oamenii știu că o singură picătură din agheasma mare, picurată într-un alt vas cu apă din casa lor, își transferă puterea asupra ei. În tradiția populară, există obiceiul de a bea o gură de apă sfințită dimineața, pe stomacul gol, să prinzi putere și să te apere de boli. Cu agheasma ungeau fruntea fetelor și a copiilor deocheați, să nu li se facă rău. Tot agheasma îi scăpa de bolile de ochi și de friguri, de fierbințeala la plămâni sau de guturai. Pentru afecțiunile psihice, puțin cunoscute în vremurile de demult, precum epilepsia sau crizele de nebunie, tot apa sfințită și rugăciunile erau folosite să potolească mintea rătăcită a bolnavilor.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here