Râul Călmățui se subțiază de la o zi la alta, spre disperarea localnicilor din satele buzoiene străbătute de cursul de apă. Gârla, cum îi spun sătenii, este principala sursă pentru adăparea animalelor și păsărilor domestice de pe islaz. Bătrânii din Smeeni nu-și amintesc să mai fi fost vreo secetă asemănătoare cu cea care s-a abătut în vara asta peste omenire. Tanti Elena are 91 de ani și mărturisește că de când se știe nu văzut atâtea nenorociri în lume ca în aceste vremuri. Parcă se apropie sfârșitul lumii, spune bătrâna.
Pe câmp, cerealele s-au uscat, iar legumele din grădini mai sunt ținute în viață cu puțina apa care încă mai curge la robinet. Țăranii știu însă că dacă vremea continuă să fie caldă și lipsită de precipitații, va fi vai și amar pentru ei și animalele din ogradă. Grav este că nu mai pot conta nici pe apa din râul Călmățui, de lângă sat, care curge din ce în ce mai firav. Islazul comunal a devenit o plită încinsă, unde turmele de ovine abia fac față la umbra pâlcurilor de salcâm.
Călmățuiul străbate județele Buzău şi Brăila înainte de a se vărsa în Dunăre. El izvorăște din zona mlăștinoasă, delimitată de municipiul Buzău şi comunele Stâlpu, Costeşti şi Țintești. Are lungimea de 145 de kilometri. Pentru locuitorii din Smeeni, Călmăţuiul reprezintă gârla ce curge de când se ştiu ei pe aceste meleaguri. În timp ce oamenii caută ajutor divin, autoritățile încearcă și ele să intervină pentru a diminua efectele secetei pedologice. În fiecare județ vor exista comisii care vor evalua la fața locului pagubele produse pentru fiecare cultură, pe baza solicitărilor transmise autorităților locale de către fermierii din zonele afectate.
