Imaginaţi-vă că trăiţi într-un loc fără drumuri, fără magazine, departe de civilizaţie. Pentru locuitorii unui cătun din Munţii Buzăului, aşa arată realitatea în fiecare zi. Oamenii nu au nici măcar curent electric, astfel că îşi duc traiul fără grija facturilor, izolaţi în peisajul trist şi mai apăsător ca niciodată. Un vast ținut sălbatic desparte centrul comunei Colți de cătunul Mățara, o așezare uitată în timp și mereu ignorată de autorități. Doar făgașul unei căruțe și o veche cruce de pe la 1.800 îți sugerează că ești la o răspântie către așezări umane. Primele semne de locuire, adică niște grajduri părăsite și resturi de gard, te întâmpină la capătul unui tunel printre coroanele copacilor. Aproape de vatra sătucului, îl găsim pe unul dintre viețuitorii așezării străvechi.
Nea` Stelică este unul dintre puținii locuitori ai cătunului Mățara. A lucrat la abatorul din Buzău însă a revenit în casa părintească pentru a-i îngriji pe bătrâni. Acum, a rămas singur! Mărginite de garduri năpădite de vegetație și presărate ici-colo cu podeţe putrede, uliţele din Măţara sunt rareori atinse de roțile căruțelor. Mai veneau negustori să le cumpere localnicilor nuci și prune, dar s-au rărit și ei. Gospodăriile sunt împrăștiate pe toată valea și-ți dai seama care sunt locuite după animalele din ogradă și hambarele pline. Așa i-am găsit pe Elena și Ion Dobre, un cuplu de octogenari, care au fost martori la stingerea comunității. Soții Dobre trăiesc cu ce le oferă gospodăria. Fac mămăligă sau coc turte în casă, pe plita sobei, pentru că rar au ocazia să cumpere pâine.
Pentru a supraviețui, robotesc din zori și până apune soarele, însă oricum nu au cu ce altceva să-și umple timpul. Televizor nu au avut niciodată, pentru că la ei nu a ajuns rețeaua de electricitate. Nea Ion și soția lui nu duc grija facturilor la curent și gaze, însă trebuie să aibă mereu stoc de lemne, chibrituri și lumânări. Au primit un panou fotovoltaic, în urmă cu vreo doi ani, iar de atunci își pot încărca telefoanele și au cu ce alimenta pentru scurt timp un bec și vechiul aparat de radio. Mățara e de negăsit fără un ghid din zonă, mai ales că e înconjurată de pădure. Printre copaci și bătrânele livezi lăsate de izbeliște, răzbat ruinele caselor în care, de multă vreme, nu mai există suflet de om. Oamenii din Măţara speră că satul lor nu va dispărea și că, cine știe, va ajunge un tărâm al făgăduinței pentru tineri care visează la simplitatea vieții de odinioară. Aici sunt multe gospodării ce pot fi renovate și locuite.
