Unii dintre noi știm că foarte mulți liceeni sunt implicați în programe de voluntariat și sunt laudați și apreciați pentru efortul lor. Și totuși, s-a întrebat cineva cum este această experiență traită chiar de ei? Ce greutăți întâmpină? Oare ce satisfacții îi motivează să continue? Ei bine, am avut curiozitatea de a afla aceste răspunsuri de la Mihaela Filip, o tânără superbă, elevă în clasa a XII – a la Liceul de Arte ,,Margareta Sterian” din Buzău. Când spun ,,superbă”, nu m-am referit doar la aspectul fizic, ci mai ales la calitățile sale. M-a uimit să constat că la vârsta ei, are gândirea unui om matur și totuși are un suflet de copil. M-a surprins plăcut să o cunosc suficient încât să aflu că are o energie debordantă și o pasiune în tot ceea ce face. Este un adult cu care îți face o plăcere deosebită să vorbești, și da, te încarcă de energie. Dar… Mă opresc aici și vă las să o cunoașteți și dumneavoastră prin intermediul acestui interviu:
Reporter: Cine este Mihaela Filip?
Mihaela Filip: Nici eu nu știu! Tot ce știu este că în fiecare zi încerc să dau culoare oamenilor și lucrurilor din jurul meu. Sunt o persoană simplă într-o continuă schimbare, care preferă transparența și fac voluntariat de 3 ani oriunde pot să ofer ajutorul. Ambiția și optimismul sunt punctul meu forte. Când eram mică îmi plăcea să schițez, să desenez și să construiesc. Acum, în prezent, sunt elevă în clasa a XII – a la Liceul de Arte ,,Margareta Sterian” unde studiez arhitectura și totodată îmi continui visul de mic copil. În timpul liber îmi place să descopăr locuri noi, să dau viața pereților șterși, dar cel mai important iubesc să fac voluntariat.
Rep: Când ai început activitatea de voluntariat la Teatrul ,,George Ciprian” Buzău și cum ai ajuns voluntar?
M.F.: Mi-am început activitatea de voluntar la Teatrul George Ciprian în anul 2019. Anul acela are o poveste. Împărțeam pliante pentru alt festival de teatru. Vremea nu ținea cu mine, era o zi mohorâtă. Mă aflam prin zona teatrului, când am văzut un banner cu ,,Săptămâna Teatrului Tânăr” și imediat am căutat pe pagina de instagram dacă aveau nevoie de voluntari. Din fericire aveau nevoie, dar am rămas pe gânduri și nu știam ce să fac. Până la urmă, mi-am luat inima în dinți, am intrat în birou și mi-am luat contractul. A fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut. La finalul festivalului am ales să rămân voluntar al stagiunii. În timpul stagiunii am aflat că am fost dorită la teatru pentru energia pe care o emanam la restul voluntariatelor.
Rep.: Care sunt beneficiile unui voluntar – la teatru?
M.F.: Un beneficiu mare ca voluntar la teatu este că poți vedea spectacolul contra muncii tale. Nu asta este cel mai important. Important este că ești atent la detalii. Simți transpirația, concentrarea și satisfacția pentru fiecare repetiție. Simți entuziasmul cu care vine din culise după un spectacol greu, când își ia ,,la revedere” de la rolul său și devine un om la fel ca mine, la fel ca tine. Cunoști actori la început de drum, sau cu o carieră mai dezvoltată, regizori, scenografi și multe alte persoane.
Rep.: Ce presupune această activitate de voluntariat și ce iti aduce în plan personal și/sau profesional?
M.F.: Sunt 4 posturi pe timp de pandemie. Cum intră în teatru spectatorul dă nas în nas cu un voluntar care îi ia temperatura. Ajunge în foaier, unde voluntarii noștri sunt pregătiți să îndrume spectatorii care nu cunosc căile de acces în sală. La fiecare ușă, o altă serie de voluntari fac toate urările, cum ar fi ,,Bună seara!”, ,,Bine ați venit!”, ,,Vizionare plăcută!”. Pe partea cealaltă a ușii, voluntarii ajută la redirecționarea oamenilor pe rând sau scaun. Înainte de pandemie funcționa și garderoba, unde iarna spectatorii își lăsau hainele și le luau la finalul spectacolului. Voluntariatul nu se rezumă doar la o diplomă. În voluntariat este vorba despre relația între persoane, cunoașterea de sine, dezvoltare personală, ieșitul din zona de confort și multe altele. Înveți să faci lucruri noi, te alături unui grup de oameni de la care poți învața ceva, primești satisfacția că ai putut ajuta și cineva s-a bucurat de ajutorul tău. Înveți să-ți depășești limitele!
Rep. : Descrie-ne un moment din voluntariat care a avut un impact asupra ta, te rog…
M.F.: Am dobândit un bagaj de amintiri imens și am cunoscut o mulțime de actori și viitori prieteni. Nu pot spune ca am o amintire preferată, toate înseamnă ceva pentru mine, dar acestea m-au marcat. Nu cred că toată lumea este atât de norocoasă încât să își facă ziua de naștere la teatru. O zi obișnuită de festival: râsete cât cuprinde, voluntarii un zâmbet peste tot, oameni însetați de cultură, dornici să iasă din rutină și un nou spectacol gata să prindă viața. Așteptam cu nerăbdare „Toate acele lucruri minunate”. Ca de obicei, după terminarea piesei mă duc în foaier să cunosc actorii. Nu mă așteptam deloc la ceea ce a urmat. Foaierul era plin. Oameni necunoscuți, voluntari, prieteni….Toți au început să cânte la unison „La mulți ani”. Fața mi s-a umplut de lacrimi de fericire, urmând o mare îmbrățișare de grup. M-am simțit minunat.
Imaginea festivalului a fost cantautorul și actorul Alex Ștefănescu. Una din dorințele mele pentru anul 2019 era să-l cunosc în persoană. Eram atât de supărată pentru că nu putea ajunge la festival, încât am hotărât să fac o petiție pentru a-l aduce să ne fie alături. Fix în ziua în care colectam semnături l-am văzut…. Era el… În fața mea. M-am blocat. Pentru prima dată, eu, un copil, eram în fața modelului meu și îi luam interviul. În acel moment mi-am dat seama că visele mereu devin realitate atâta timp cât crezi în ele. Un lucru care pentru unii este mediocru, dar pentru alții are o însemnătate imensă … sunt autografele. Mi se umple sufletul de fericire atunci când mă duc la un actor să-i cer autograful, mai ales dacă este un actor cu o carieră tânără.
Când îi vezi emoția și inocența pe chip, iar tu te duci să-l feliciți și să vorbești cu el despre vise și viitor îți dă un sentiment de împlinire. Într-o astfel de seară am primit câteva versuri de la actorul Dumitru Țui care pe mine m-au amuzat ,,Dacă n-ai umbrelă/ Te ajută Mihaela!”. Tot în acea seară, un domn voia să între în sală când accesul era interzis. Eu, îndeplinindu-mi sarcina postului, nu l-am lăsat să intre. După câteva minute am aflat ca era actorul cu rol principal. Pentru câteva clipe am fost stânjenită, dar în final m-am distrat copios pe seama a ceea ce făcusem. Ceva asemănător s-a întâmplat și cu domnul fotograf. Fără ca eu să-i văd ecusonul i-am cerut biletul. Dumnealui a început să radă până mi-am dat seama ce am comis.
Întotdeauna o să respect spiritul unui actor. Își dă toate puterile pe scenă pentru a-i face pe alții să se simtă bine. Adriana Trandafir, o doamna respectată în lumea teatrului romanesc. După 120 de minute în care ni s-a dedicat nouă, spectatorilor, a avut energia de a bucura niște simplii admiratori. Am vrut o simplă poză ca să nu o rețin prea mult. Când ni s-a pus camera în față am început să ne prostim și să facem glume. Au ieșit unele din cele mai reușite poze din viața mea. Acum, de curând, am pariticipat la un spectacol interactiv pentru copii ,,Gașca lui Țonțonel”. A fost o super experiență. Am cântat și dansat pe scenă simțindu-mă iar copil.
Rep.: Un mesaj pentru viitori voluntari…
M.F.: Le recomand tuturor tinerilor, și nu numai, să tindă către un voluntariat. Eu am cunoscut o altă Mihaela cu ajutorul voluntariatelor. Ieșiți din zona de confort și trăiți clipa. 90% dintr lucrurile pe care le-am făcut sunt făcute ca să nu le mai fac a doua oară. Vă așteptăm la teatru să vă încarcăm cu energie pozitivă si să vă bucurați de spectacol!
