Iarna este ,,un anotimp al așteptării, o vreme potrivită pentru reînvierea amintirilor de aur și lansarea într-o călătorie sentimentală, un timp în care te poți bucura de fiecare oră”. Amintindu-mi aceste cuvinte ale istoricului american John Boswell, mă uitam pe o rețea de socializare unde ochii mi s-au oprit pe câteva poze în care apăreau mai multe ,,globuri de poveste” pictate de o artistă buzoiancă, pentru pomul de iarnă. Evident ca nu am rezistat și am sunat-o dorind sa aflu povestea din spatele acestor creații realizate cu ajutorul pensulei, culorilor şi al imaginaţiei. Așa am aflat că lunile noiembrie şi decembrie sunt lunile în care artista Viorica Şerbănoiu, căci despre ea este vorba, se dedică pictării globurilor pentru pomul de iarnă. Ce înseamnă acest lucru pentru ea, am aflat în urma unui interviu oferit ziarului Scurt pe 2 :
Reporter: Pictarea globurilor pentru pomul de iarnă este o adevărată artă. Spune-mi te rog, când anume ți-a venit ideea să faci acest lucru? Adică ce anume te-a determinat să faci asta?
Viorica Şerbănoiu: Ideea de a picta globuri a venit în același an cu dorința de a picta… pentru că îmi doream să pictez pe multe suprafețe, pe toate care pot fi pictate. La finalul toamnei din 2015 m-am gandit la globuri…În copilărie îmi plăcea nespus iarna pentru farmecul aparte al acestui anotimp pentru entuziasmul nostru de a ne juca foarte mult în zăpadă. La mine în sat erau atunci atât de mulți copii, ca în ajunul Crăciunului când umpleam ulițele cu găștile de colindatori. Mi-era dor de toate astea, de poveștile pe care bunicul și tata ni le spuneau chiar la gura sobei. Am vrut să nu se piardă frumusețea copilăriei noastre.
Rep.: Suportul pe care pictezi este unul complex şi fragil. Cât de dificil este?
V.Ș.: Este destul de dificil să pictezi pe globuri din sticlă, suportul în sine este greu de manevrat și foarte fragil. Pictarea pe globuri este cea mai dificilă, dar fascinantă de-a dreptul…Migălesc ore la un singur glob și pentru că este dificil, dar și pentru că eu chiar plec acolo, călătoresc cu mintea în povestea de pe globul acela.
Rep.: Poate fi considerată o provocare ceea ce faci acum, în această perioadă?
V.Ș.: Comenzile nu vin din timp, abia în noiembrie, în a doua parte a lunii și, pentru că fac în medie 3-4 globuri pe zi, această perioadă este foarte încărcată pentru mine. În fiecare an am și alte idei noi, deci, cred ca în cele câteva sute de globuri pictate se regăsesc sute de modele. Rar am repetat ceva și doar la cerere. Lucrez doar pe comandă și abia reușesc să onorez comenzile până în ajun… Aș vrea să nu refuz pe nimeni, însă atât pot fizic în aceste condiții…Poate de la anul voi depăși condiția muzei și voi face din timp globurile, că în noiembrie-decembrie să lucrez doar comenzile personalizate.
Rep.: De unde provin globurile, pe care mai apoi le pictezi?
V.Ș.: Am vazut pe Facebook niște globuri din sticlă ornate cu materiale textile și așa am aflat de unde mi le pot procura. Furnizorul, cel care le suflă, se află într-un sat din Transilvania și așa am comandat globuri de diverse mărimi.
Rep.: În general, cred că ai avut comenzi în care globurile să fie personalizate, nu ? Ce se caută mai mult?
V.Ș.: M-am apucat de pictat globuri de poveste și pe parcurs cererile s-au diversificat, iar inspirația mea a călătorit mai mult și am ajuns să pictez mult mai multe teme pe globuri: de la peisaje de iarnă, colinde, crăciunițe, reni și Moș Crăciun, până la diverse personaje de film, istorice și portrete ale celor dragi clienților.
Rep.: Spune-mi te rog, ai avut cumva o comandă mai…ciudată? Si dacă da, ce anume a fost?
V.Ș.: Cea mai haioasă comanda am primit-o din partea unei clase de boboci de la Colegiul ,,B. P. Hasdeu” din Buzău. Am pictat globuri personalizate pentru profesorii lor. Așa am fost provocată să pictez pe Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Einstein, Trump, ,,Dilema veche”, turnul Eiffel, Big Ben-ul, etc…
Rep.: Am vazut că de două ori pe săptămână organizezi cu copiii atelierul de meșterit globuri…. Ce alte proiecte mai ai și dorești să le transformi în realitate ?
V.Ș.: Am un atelier de pictură pentru copii la Centrul Educațional Eduteka. Aici mă deconectez de la problemele maturității în fiecare marți și miercuri pictând cu cei mici. Este fascinant să poți primi ce-ți dau ei, copiii: candoarea lor, curajul, forța naivității și simțul extraordinar și incomparabil al culorii. Mi-aș dori ca într-o zi să pot face toate astea la un loc, împreună cu alți creatori de frumos și, de ce nu, împreună cu cei ce vor să vină să ne vadă și să se relaxeze împreună cu noi… atât pot spune despre forma visului meu. Și pentru că vin sărbătorile, iar anul asta sunt puțin altfel, doresc tuturor un an mai bun, iar prin intermediul vostru niște ilustrate pictate cu flori de gând. Faceți ce faceți cu dragoste și veți găsi așa echilibrul de a trece de orice perioadă grea!
