Autor: Liliana Spoeală
Tânărul a plecat din țară ca să-i ajute pe cei mai năpăstuiți de soartă, însă viața i-a jucat o festă urâtă, El se va întoarce acasă într-un sicriu. Este povestea unui brăilean de excepție, Alin Miuțescu, plecat în Maroc într-o misiune umanitară. Tânărul și-a pierdut viața într-un accident rutier provocat de o furtună de nisip. Tragedia este cu atat mai mare cu cât Alin este ruda prin alianța a uneia dintre cele 5 victime care și-au pierdut viața, în urmă cu o săptămână, în stația de autobuz din Brăila, când un șofer neatent a ucis 5 oameni.
Familia tânărului a aflat de tragedie, prin telefon, exact în ziua în care Anișoara Toader, una dintre victimele stației morții din Brăila era condusă pe ultimul drum. ,,O furtună de deșert de nisip, i-a azvârlit de pe șosea. Foarte mulți răniți, colegii lui toți răniți, el fiind singurul decedat ” ne povestește Liliana Bașturea, mătușa tânărului.
Mama lui Alin, tânărul mort în accident, nu poate accepta nici în acest moment adevărul și încă spera că fiul ei va intra pe ușă râzând, așa cum făcea de obicei. Matusa lui Alin spune ca deși parintii lui au divorțat cu mult timp în urmă, ambii recăsătorindu-se, băiatul se împăca bine cu amândoi și puținul timp liber pe care îl avea și-l împărțea între ei.
Din Brăila a plecat la 18 ani, la Facultatea de Drept din București. În timpul facultății a lucrat ca barman pentru a se întreține. Voia însă mai mult de la viață. A început o nouă facultate în Norvegia și a intrat în programele de voluntariat derulate de aceasta. Și-a dat seama că menirea lui în viață este să ajute oamenii. Așa a ajuns să activeze și în Maroc, unde lucra cu imigranții arabi. ,,A avut ambiția să iasă din ceea ce știm și consideram că a ajuns. Se pare că până la cei 26 de ani ai lui a realizat atât de multe lucruri cât mulți nu reușesc să le facă într-o viață” spune Liliana Bașturea.
Alin mai avea două zile de stat în Maroc, urmând să plece în India, când s-a petrecut accidentul. Cu tatal lui a vorbit pe internet cu câteva zile înainte de tragedie. Bărbatul îi spusese că atunci când are timp să îl sune, pentru că vrea să îi audă vocea. Tatăl lui Alin este nevăzător și bucuria cea mai mare era să își audă fiul că este bine. ,, Eu, copil mai nobil ca ăsta n-am să mai găsesc.(…)Aș fi vrut să mă fi luat pe mine Dumnezeu și nu pe el că avea multe de făcut în viața sa” povestește cu lacrimi în ochi Laurentiu Miuțescu, tatăl băiatului.
Rudele așteptă acum ca Alin să se întoarcă acasă pentru a-și lua rămas bun pentru totdeauna de la el. De formalitățile de repatriere se va ocupa facultatea prin programele căreia Alin se afla în Maroc, deoarece familia are o situație materială precară.
