În prima vineri de după Paşti, în fiecare an, Biserica Ortodoxă prăznuieşte sărbătoarea Izvorul Tămăduirii. Acesta este un praznic închinat Maicii Domnului, care are rolul de a arăta importanţa Născătoarei de Dumnezeu Fecioară în mântuirea oamenilor. Numele sărbătorii aduce aminte de mai multe minuni care au fost săvârşite la un izvor din apropierea Constantinopolului.
Conform tradiţiei, la puţin timp înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure de lângă Constantinopol. Acolo el întâlneşte un bătrân orb care îi cere puţină apă şi să îl ducă în cetate. Leon caută fără folos un izvor pentru a-l ajuta pe sărman. Ulterior, Leon o aude pe Fecioara Maria spunându-i: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”.
Acesta ascultă de ceea ce Maica Domnului îi spuse şi reuşi să găsească un izvor din care să îi dea orbului apă să bea. De asemenea, cu acea apă Leon îl spală pe faţă pe bătrân, iar acesta din urmă începu să îşi recapete vederea.
După ce ajunge împărat, Leon ctitoreşte o biserică lângă acel izvor. Pe vremea lui Iustinian, pe când acesta suferea de o boală grea, împăratul se vindecă după ce a băut apă din acest izvor. Drept mulţumire, Iustinian ctitoreşte o biserică şi mai mare, care va fi distrusă de otomani în anul 1453, conform calendarulortodox.ro.
Conform credincioşilor, de-a lungul timpului acest izvor a vindecat foarte multe boli şi a tămăduit o serie de răni şi suferinţe.
În această zi, în biserici, la fântâni sau la izvoare se oficiază slujba de sfinţire a apei sau Agheasma Mică, apă care se bea dimineaţa, pe nemâncate, pentru întărire trupească şi sufletească. În unele regiuni ale țării, preoţii fac şi botezarea caselor credincioşilor cu apă sfinţită.
Credincioșii merg la mormintele apropiaților stinși din viață, dau de pomană, îngrijesc locurile de veci și le stropesc cu agheazmă. Mulți dintre credincioși merg în pelerinaj la bisericile, mânăstirile și izvoarele renumite pentru harurile lor tămăduitoare.
În ziua de vineri nu se face nici o treabă casnică. Nu se spală și nici nu se calcă rufe. Se spune că cine respectă acest obicei, va avea un loc asigurat în Rai. Gospodinele respectă ziua de prăznuire şi nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcăminte, pentru că acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.
