Are aproape 30 de ani și recunoaște că nicio prăjitură nu mai are secrete atunci când îi pică la „comandă”. De la familie, de la prieteni sau, pur și simplu, pentru că dorește ea să vadă cum îi iese, Georgiana Dinu acceptă orice provocare gastronomică dulce, mai ales acum, în preajma Paștelui, când cozonacii și pasca devin solicitările prioritare pentru buzoiancă. Cum a reușit să stabilească recordul la „prăjiturit” mămica fericită când îi are în preajmă pe cei doi prichindei ai săi, Edy și Natalia, și la câți ani a realizat primul „dulce”, aflați acum, direct de la Georgiana Dinu.
Silvia BUNICĂ: Care a fost prima prăjitură pe care ai realizat-o, cum s-a numit și cui a fost destinată?
Georgiana DINU: În afara membrilor familiei mele, care au gustat toate încercările mele gastronomice dulci, prima prăjitură cu care mă pot mândri că mi-a ieșit a fost de fapt un tort, realizat pentru băiețelul unei prietene de-ale mele.
S.B.: Cum a început pasiunea pentru gătit și în câți ani au apelat prietenele la tine?
G.D.: De prin copilărie, și dacă îmi aduc aminte bine, aveam chiar 10 ani. Prietenele mele au început cu comenzile acum vreo 5-6 ani și de atunci gătesc cu drag orice prăjitură.
S.B.: După atâta expriență, care este acum favorita ta? Dar solicitările, pentru ce feluri curg acum?
G.D.: Prăjitura mea preferată este cea care are neapărat nucă, la care adaug ciocolată, cafea și… frișcă. Însă prăjitura cea mai solicitată este de departe Krantz-ul, pe care îmi place să-l pregătesc musai cu nucă prăjită, o cremă fină și zahăr ars.
S.B.: Urmează Paștele, cozonacii și pasca devin vedetele, adică prăjiturile de post vor fi eclipsate, cam cât timp îți vei dedica pregătirilor și ce target ai anul acesta?
G.D.: În general, timpul acordat pregătirilor pentru sărbători nu poate fi decât de 3-4 zile, pentru că totul trebuie să fie proaspăt și nu pot fi făcute cu mult timp înainte. Mai am încă și cereri în care ele sunt dorite calde, așa că 3 zile sunt mutate cu tot cu pernă și pătură în bucătărie, așteptând… Iepurașul!
S.B.: Un record înregistrat la gătit/preparat?
G.D.: Recordul înregistrat la gătit a fost până acum de 43 de ore. Am rezistat cu câteva gustări din ce am preparat, multă cafea și lipsă de somn… acută! A fost extenuant, dar nicio clipă nu am simțit dorința să renunț, pentru că îmi place ceea ce fac și cu greu simți oboseala atunci când faci lucrurile din plăcere. Din plăcerea ta și, apoi, pentru plăcerea altora, o plăcere dulce și pofticioasă mereu!
S.B.: Ce îți spun cei din familie atunci când te văd tot timpul pregătind dulciuri, se simt mândri, se simt favorizați/norocoși sau dimpotrivă, îți spun să te mai oprești din „îndulcit” în detrimentul felurilor principale de mâncare?
G.D.: Familia bineînțeles că mă susține. Copiii mei, Natalia și Edy sunt mândri de mine și mă laudă mereu în fața colegilor și prietenilor de joacă. Fetița mea mă mai ceartă câteodată, atunci când sunt foarte ocupată și nu îi acord atâta atenție cât și-ar dori. Și mai trebuie să amintesc atunci când vorbesc despre timpul meu liber în bucătărie în detrimentul celui petrecut cu familia soțului meu, care se ocupă de copii și de gătit în timp ce eu… prăjituresc!
S.B.: Ți s-a întâmplat vreodată „să nu îți iasă nimic” și totuși să o dregi până la capăt? Cu ce anume?
G.D.: Normal. Cine nu muncește, nu greșește. Mi s-a întâmplat să pregătesc o cremă și să o stric și să nu-i mai pot face nimic, dar am avut și cazuri în care am înlocuit pe ultima sută de metri un ingredient și a ieșit. Sunt creme și creme, prăjituri pretențioase și ușoare, dar experiența m-a învățat că totul trebuie să iasă bine la final, așa că vă îndemn să nu mă credeți pe cuvânt și să le testați! Sărbători „îndulcite”!
