În Joia Mare se prăznuieşte spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitor, Cina cea de Taină, rugăciunea din grădina Ghetsimani şi vinderea Domnului de către Iuda. În seara acestei zile, creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii.
Joi este ziua în care gospodinele trebuie să vopseasca ouăle în roşu, urmând ca în Sâmbata Mare să coacă pasca şi cozonacul ce vor fi aduse la biserica în noaptea de Inviere pentru a fi sfinţite.
În tradiţiile românilor, Joia Mare se mai numeşte Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimăriţa – termenul pâna când femeile trebuiau să termine de tors cânepa.
Tradiţional, în unele sate din sudul ţării, se obişnuia ca fetele să facă câte 12 noduri unei ațe, punându-şi la fiecare nod câte o dorinţă şi dezlegându-le când dorinta s-a implinit. Aţa şi-o puneau sub perna seara, crezând că-şi vor visa ursitul. Tot în aceste zone se păstrează şi obiceiul de a se spala picioarele celor din casă (copii) de către femeile mai în vârstă.
În vestul ţării, pâinea preparată pentru Paşte se duce la biserică, cu vase noi, lumânări şi vin, pentru a rămâne acolo până duminică.
Joia Mare este considerata binefăcătoare pentru morţi. Acum se face ultima pomenire a morţilor din Postul Mare.
Din Joia Mare pâna în ziua de Paşti nu se mai trag clopotele bisericilor, ci se bate doar toaca.
