Crăciuniţa, tisa şi vâscul, trei dintre plantele care sunt strâns legate de sărbătorile de iarnă, se regăsesc în cele mai multe dintre aranjamentele ornamentale şi ascund proprietăţi mai puţin cunoscute, fiind deosebit de toxice.
Crăciuniţa, Floarea Crăciunului sau Steaua Crăciunului este o plantă a cărei frunze îşi schimbă culoarea în preajma Naşterii Domnului, devenind o podoabă din ce în ce mai utilizată în decorarea meselor de sărbători, a locuinţelor, o piesă deosebită în aranjamentele ornamentale. Potrivit cercetătorilor Băncii de Resurse Vegetale Genetice (BRGV), Crăciuniţa este deosebit de toxică, motiv pentru care nu ar trebui lăsată la îndemâna copiilor şi necesită atenţie în momentul în care este îngrijită.
„Vorbim despre o plantă cunoscută şi apreciată, chiar în această perioadă ea se află la loc de cinste pentru că este un simbol al Crăciunului. Înfloreşte acum, în perioada aceasta a Crăciunului şi din acest motiv a primit şi denumirea populară de Crăciuniţă. Această plantă decorativă care arată foarte frumos, cu frunze de la verde până la roşu foarte aprins, în degrade, este apreciată din punct de vedere ornamental, însă trebuie să avem mare grijă pentru că, pe cât este de frumoasă, pe atât de toxică este. Trebuie să avem grijă atunci când o îngrijim, în special când îi rupem frunzele, lăstarii, trebuie să ne spălăm bine pe mâini cu săpun, pentru că sucul acela dacă rămâne pe mâini şi ducem mâna la ochi, la gură, putem să avem iritaţii destul de dure sau foarte grav, putem să facem toxiinfecţie alimentară. Mare atenţie şi la copii în perioada aceasta, mai ales cei care sunt mici, lăsaţi nesupravegheaţi şi care au tendinţa de a duce la gură tot ceea ce prind. Ar fi un mare pericol ca aceste plante să fie lăsate în preajma copiilor. Sunt frumoase, ornamentale, dar sunt toxice”, a declarat pentru AGERPRES directorul BRGV, Costel Vînătoru.
Aranjamentele care conţin globuri viu colorate, alături de conuri de brad, clopoţei şi lumânările parfumate, strâns legate într-un mănunchi de cetină de brad, aduc bucurie în sânul fiecărei familii de sărbători. Pe de altă parte, cetina de tisă poate provoca moartea, neexistând un remediu pentru intoxicaţii.
„În această perioadă sunt foarte multe aranjamente de iarnă frumoase. Mulţi cumpără aranjamente pe bază de cetină de brad sau molid, dar sunt multe care arată foarte bine, cu o cetină foarte fină care nu înţeapă, cu un colorit frumos, verde închis, fiind vorba despre cetina de tisă. Tisa este un arbore protejat de lege, iar cetina lui este foarte toxică. Ceea ce ar trebui să ştim este că, dacă cumva mestecăm sau folosim acele ace de tisa, nu se cunoaşte remediul, lumea ştiinţifică nu a găsit până acum un antidot care să restabilească starea de sănătate. S-au întâmplat adevărate drame, cazuri când au şi murit oameni pentru că au confundat bradul cu tisa şi au luat acei muguri crezând că pot să facă sirop de brad şi au făcut sirop de tisa, realizând astfel o otravă concentrată. În această perioadă, sunt aranjamente cu tisa şi trebuie să fim foarte atenţi”, a precizat Costel Vînătoru.
O altă plantă încărcată de magie, simbol al curăţeniei spirituale, al libertăţii şi armoniei, dar care deţine un secret mai puţin cunoscut este vâscul. Agăţat la tocul uşii de Anul Nou, semn de bun augur al dragostei, ”creanga de aur” are proprietăţi la graniţa dintre bine şi rău.
„Vâscul este o plantă care trăieşte în simbioză cu alţi arbori, este văzută ca o plantă parazită care se hrăneşte cu sucul celular al celorlalţi arbori. Este o plantă aflată la limita pericolului cu graniţa medicinei. Părţi din această plantă, cum ar fi seminţele, sunt toxice, aparatul foliar, frunzele nu sunt atât de toxice, ba chiar sunt recomandate în anumite concentraţii pentru anumite afecţiuni, însă trebuie să le folosim cu multă atenţie şi să nu uităm că au substanţe chimice benefice. Trebuie să ştim concentraţia, momentul recoltării, când să le folosim, cantitatea, pentru că altfel putem avea mari probleme”, arată cercetătorul.
BRGV Buzău asigură conservarea resurselor genetice vegetale pentru legumicultură, floricultură, plante aromatice şi medicinale, contribuind direct la menţinerea biosecurităţii alimentare şi a mediului natural.
