Comisia din cadrul Secretariatului de stat pentru problemele revoluționarilor (SSPR) – o instituție din cadrul Guvernului României a solicitat recent retragerea certificatului de revoluționar pentru deputatul Nicolae Roman întrucât a constatat că, în decembrie 89, a fost comandantul unui batalion de infanterie care a apărat Consiliul Județean Timișoara de revoluționari. Roman a intrat în Parlament pe listele AUR, dar a ieșit din grupul parlamentar în martie 2022 și a fost exclus ulterior din partid.
Potrivit G4media, Nicolae Roman ,,s-a apărat prin faptul că ar fi primit ordin <<de la Generalul Virgil Chițac să folosească armamentul și substanțe chimice împotriva ”revoluționarilor”>>, dar nu l-a respectat”. Ieri însă, Roman, deputat neafiliat în Parlamentul României, Circumscripţia electorală nr.10, Buzău a transmis către Asociatia Group4 Media Freedom & Democracy, precum și către publicațiile Ziaristii.com, Gds.ro, Newstrack.ro, Money.ro, Ziardecluj.ro, Wall-street.ro, Jurnaldecraiova.ro, Buzau.net, realitatea.net, un drept la replică.
Demnitarul atrage atenția asupra lipsei de rigoare a documentării jurnaliștilor în cazul său, menționând că ,,la 33 de ani de la Revoluție, este foarte ușor să emiți “judecăți“ de valoare”. Prin urmare, pentru a nu fi indusă în eroare opinia publică, deputaul Nicolae Roman roagă să fie publicat conţinutul declaraţiei analizate de Parchet, confirmat cu înscrisuri şi martori oculari ai evenimentelor. Iată mai jos dreptul la replică al deputatului neafiliat al Circumscripţiei electorale nr.10, Buzău:
,,DREPT LA REPLICĂ
Stimată redacție,
Subsemnatul Nicolae N. Roman, deputat neafiliat în Parlamentul României, în Circumscripția electorală nr.10 Buzău, prin prezenta, vă solicit în conformitate cu prevederile legale să-mi acordați dreptul la replică, în contradictoriu cu mențiunile din articolul referitor la persoana mea, publicat pe site-ul dumneavoastră în data de 9 iulie 2022, care conţine concluzii eronate şi nefondate, bazate pe un proces verbal întocmit de Comisia constituită în baza Ordinului 46/2022. Astfel, prin acest articol, se aduce la cunoștința opiniei publice, faptul că subsemnatul nu aș avea dreptul de a beneficia de titlul de ,,Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite,” întrucât, potrivit art. 49 din Normele metodologice de aplicare a Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, comisia din cadrul Secretariatului de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în Romania în perioada 1945-1989, formată din 3 membri, analizand textul articolului 3 lit. b) pct. 4, si art. 8 alin. 1, din Legea nr. 341/2004, cu modificarile și completările ulterioare, a solicitat retragerea certificatului meu de revoluționar, întrucât, citez : ,,au constatat că, în decembrie ’89, am fost comandantul unui batalion de infanterie care a apărat Consiliul Județean Timiș de revoluționari.’’.
De asemenea, în articol se menționează că, citez: ,,Nicolae Roman s-a apărat prin faptul că ar fi primit ordin <<de la Generalul Virgil Chițac să folosească armamentul și substanțe chimice împotriva ”revoluționarilor”>>, dar nu l-a respectat.’’ Deși e discutabil și prin lipsa de rigoare a documentării (generalul se numea Mihai CHIȚAC) acest Proces –Verbal al Comisiei mentionată mai sus, până nu va fi confirmat de către o instanță, nu poate fi considerat a corespunde și realității, doar pe considerentele și convingerile proprii ale respectivei Comisii alcătuită din 3 membri și pe cale de consecință, aceast articol așa cum a fost redactat este de natură să conducă la dezinformare și inducerere în eroare a opiniei publice, aducând atingere onoarei și demnității subsemnatului, contrar situației reale, confirmată prin actele Parchetului și depoziția martorilor.
Fac această mențiune, întrucât, subsemnatul în calitate de fost Comandant al Batalionului 1 Infanterie din Regimentul 32 Mecanizat ,, Mircea” de la Timișoara, în acele zile cruciale pentru victoria Revoluției, prin acțiunile și curajul de care am dat dovadă, am reușit să previn o confruntare armată, care s-ar fi soldat cu victime dacă aș fi executat ordinele primite de la Colonelul Bulai Mihai, care a dispus să defilez cu drapelul de luptă în zona Piața Operei și de la Generalul Mihai Chitac care mi-a ordonat să folosesc armamentul și substanțe chimice împotriva ,,revoluționarilor”. În acele zile tulburi, când în orice moment s-ar fi putut întoarce totul în defavoarea demonstranților, subsemnatul, am avut curajul să nu mă supun ordinului militar primit, și să imi duc trupele pe malul râului Bega ordonandu-le să treacă în poziția ,, armele la spate”, evitând astfel o confruntare a armatei cu demonstranții.
Ori, în această situație, a se considera că subsemnatul nu aș fi avut un ,,Rol Determinant,” și nu mi-aș fi riscat viața, dar și situația familiei mele pentru victoria Revoluției, când în acele zile de haos, dezinformare și teroare, aș fi putut fi executat de orice partizan comunist sau mi-aș fi putut risca libertatea dacă revoluția ar fi fost înăbușită, este mai mult decat jenant și de neacceptat. Este posibil ca acele 3 persoane din Comisie, ,,deținătoare ale adevarului suprem” – despre care nu știu dacă sunt proprietare ale unui grad militar – să nu fi cunoscut prea multe despre regimul comunist, despre armată și nici ce reprezenta ,,Insubordonarea săvârşită de un ofiţer” prevăzută de codul penal din acea perioadă, atât pe timp de pace, cât și pe timp de război. Posibil ca acești 3 membri ai respectivei Comisii, să nu cunoască nici noțiunea de ,,părăsire a câmpului de luptă,, care se pedepsea cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. În sens contrar, nu s-ar fi pronunțat cu atâta lejeritate împotriva aportului substanțial pe care l-am avut în menținerea situației sub control și a evitării pierderilor de vieți omenești.
Subsemnatul am avut în subordine militari înarmați și mi-am asumat riscuri pentru a evita o tragedie. Doar cine s-a aflat în poziția mea a avut reprezentarea răspunderii și a rolului determinant pe care l-am avut în acele zile, când și un minut ar fi contat, dacă se lua o decizie greșită de către un comandant. A veni acum, după 33 de ani, o comisie formată din două doamne și un membru șef serviciu să cuantifice aportul meu la victoria revoluției, ori a riscului pe care lam purtat pe umeri în acele zile în care se trăgea din toate parțile, zile în care au murit oameni împușcați, este jenant. Și mai deranjant, însă, este că, presa prin publicarea unor astfel de articole, reușește cel puțin cu privire la persoana mea, să producă dezinformare și reacții de indignare a persoanelor neavizate și de dezgust al celor ce sunt proprietari ai unui grad militar.
Ați mai fi avut de cine să vă bateți joc?
Președinții organizaților de revoluționari sunteți de acord ca Armata Română să fie batjocorită după 33 de ani? Potrivit Articolului 3 lit. b) pct. 4, ultima teză, titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite este atribuit și ,,celor care au avut acțiuni dovedite împotriva regimului și însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989.” Ori, a nu considera că în 1989, ,, Insubordonarea” sau ,, părăsirea câmpului de luptă” acțiuni dovedite că le-am realizat, împotriva ordinelor regimului comunist, ce reprezenta asumarea unor riscuri enorme pentru orice comandant, înseamnă a nu cunoaște și a nu conștientiza realitatea evenimentelor din acele zile. Retoric se pune întrebarea: ce s-ar fi întamplat cu subsemnatul care am refuzat să execut ordinile primite, dacă Revoluția ar fi fost înăbușită?
La 33 de ani de la Revoluție, este foarte ușor să emiți “judecăți“ de valoare. Dacă membrii acestei Comisii ar fi fost in mijlocul evenimentelor și ar fi simțit tensiunea și responsabilitatea pe care am avut-o pe umeri în acele zile, altele ar fi fost și concluziile! Pe cale de consecință, nu un proces – verbal întocmit de această Comisie, îmi poate retrage un drept câștigat prin acte de curaj și patriotism, ci doar o instanță poate hotărî asupra actelor în discuție. Drept urmare, voi lupta pentru demnitatea mea, a familiei mele și a Armatei Române la toate instanțele din lume.
Subsemnatul, am explicat şi am dovedit în faţa procurorilor militari neimplicarea mea în vreo faptă penală de omucidere sau suprimare a libertăţii persoanelor în cadrul evenimentelor din anul 1989, aspect confirmat prin Declaraţia Parchetului (Fila 5) redată prin Procesul Verbal Nr. 18/4829/18.05.2022 al Şedinţei Secretariatului de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist constituite în baza Ordinului nr.46/2022. Prin urmare, pentru a nu fi indusă în eroare opinia publică, vă rog să publicaţi conţinutul declaraţiei analizate de Parchet, confirmat cu înscrisuri şi martori oculari ai evenimentelor, după cum urmează:
,,În ziua de 16 decembrie 1989 a fost la dispoziția comandantului Armatei III. I s-a ordonat de către Colonelul Bulai Mihai să afișeze drapelul de luptă în zona Piața Operei din Timișoara. Până pe data 18 decembrie 1989 ora 14.00 a fost în pauză de odihnă după care a preluat comanda pentru paza Consiliului Județean. După o oră și jumătate, a primit ordin de la Generealul Virgil Chițac (!?!) să folosească armamentul și substanțe chimice împotriva “revoluționarilor”, iar ORDINUL NU A FOST TRANSMIS DE DOMNUL NICOLAE ROMAN. Acesta a luat măsuri ca persoanele care circulau prin zonă să nu se constituie în grupuri mai mari de trei. Au fost duși la odihnă până a doua zi la ora 10.00 când a preluat din nou comanda și asigurarea pazei la Consiliul Județean Timișoara.
În vederea evitării unor conflicte a blocat Podul Decebal, iar accesul s-a facut dinspre Piața Operei. În jurul orelor 12.00 a primit ordin să retragă oamenii și tehnica din dotare. DOMNUL ROMAN NICOLAE NU A EXECUTAT ORDINUL și a ordonat militarilor din subordine să se retragă pe malul Râului Bega și să formeze coloane spre Piața Traian. A DAT UN ORDIN VERBAL SĂ SE TREACĂ LA POZIȚIA “ARMELOR LA SPATE” și să intre în dialog cu demonstranții. De asemenea, A ASISTAT ÎMPREUNĂ CU OFIȚERII DIN SUBORDINE LA OCUPAREA CONSILIULUI JUDEȚEAN și apoi s-au deplasat spre cazarmă. În următoarele zile au fost acțiuni de căutare și prindere a celor care au fost împotriva revoluționarilor.”Prin urmare, în data de 17 decembrie, după misiunea de defilare, când împreună cu subordonații mei, am salvat Drapelul de Luptă al R. 32 Mc. „MIRCEA”; după “evitarea”ordinului primit direct de la generalul Mihai CHIȚAC în după amiaza zilei de 18 decembrie; în ziua de 20 decembrie 1989, am ordonat „Arma la umăr”, retragerea dispozitivului dinspre Poștă spre Podul Decebal, în ordine, pe malul râului Bega, concomitent cu realizarea unui dialog permanent cu revoluționarii – care purtau banderole distincte – conduși de Ion MARCU, un symbol al Timișoarei în acele zile.
Atunci când trupele au fost îmbarcate, împreună cu ofițerii din subordine, în mijlocul mulțimii entuziasmate care scanda pentru prima oară în România „Armata e cu noi!” am ascultat spusele celui care a ajuns senator, d-l Ion MARCU și care declara, că Timișoara era primul oraș liber. Numai cine a fost acolo înțelege acele momente. Voi lupta ca în actul care consfințeste ziua de 20 decembrie ca „Zi a Timișoarei” să fie introdusă sintagma „cu sprijinul Armatei Române”. În conformitate cu prevederile legale, orice persoană ale cărei drepturi sau interese legitime au fost lezate prin prezentarea unor informaţii eronate, beneficiază de dreptul la replică. Prin urmare, vă rog să-mi oferiți dreptul meu legal la replică şi să daţi spre publicare prezentul comunicat, integral”.
În 2015, o Comisie Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a realizat o reformă a certificatelor de revoluționar și a restrâns foarte multe condițiile pentru care pot fi acordate aceste documennte. A fost impus atunci certificatul de revoluționar LRD (Luptător cu Rol Determinant) pentru cei care și-au riscat viața pentru Victoria Revoluției.
