Satele României mor unul câte unul, odată cu ultimii lor viețuitori. Localnicii mai tineri din aceste cătune trag către orașe, unde au drumuri bune, școli pentru copii și locuri de muncă, iar în urma lor rămâne multă tristețe. Un astfel de peisaj sumbru există printre dealurile comunei buzoiene Cozieni.
Bărbatul din imagine a copilărit în fostul cătun Valea Roatei, în care abia mai rezistă vreo zece case, toate părăsite. Nu am fi aflat niciodată unde este ascunsă vechea așezare, dacă nu l-am fi avut călăuză pe Virgil Bâgiu, un localnic de 64 de ani. Ne apar în cale primele gospodării schingiuite de trecerea timpului, care le-au aparţinut unor familii înrudite între ele, cu mulți copii.
Oamenii au îmbătrânit, au murit, iar ultimii locuitori au fost izgoniţi de singurătate. Straniu este că unele case au încă intacte mobilierul, vesela, icoanele de pe pereţi, chiar şi medicamentele, aşa cum le-au lăsat cei care le-au locuit cândva.
Cătunul părăsit se află între Cozieni şi satul Punga, într-un cot al drumului greu accesibil care urcă la peste 700 de metri altitudine. Pe ulițele sale mai des își fac apariția sălbăticiunile. Depopularea a afectat întreaga zonă, în primul rând din cauza stării proaste a drumului. Şi în localităţile vecine sunt case părăsite. La Pietraru, de exemplu, școala este abandonată de o jumătate de secol iar curtea a devenit pajiște pentru vitele sătenilor.
De ceva vreme, în satul Pietraru se poate ajunge pe drum asfaltat. A devenit brusc foarte atractiv pentru urmașii unora dintre bătrânii locului, dar și pentru multe familii de orășeni care vor să trăiască mai aproape de natură. Depopularea mediului rural din România înregistrează cel mai mare ritm din Uniunea Europeană.
