O adevărată imagine a sărăciei se conturează pe câmpurile din Bărăganul buzoian, în preg de iarnă. Tineri și copii din familii sărmane, dar și bătrâni mai în putere, merg să adune ciocanii de porumb rămași după treierat, ca să-i bage pe foc. Ciocălăii, cum le spun sătenii zona Buzăului, au fost mereu o sursă pentru sobe, însă parcă niciodată nu a fost nevoie mai mare de ei ca acum. Pe bătrâna din imagine am găsit-o la miezul zilei pe un câmp proaspăt golit de recoltă, în timp ce adună ciocani. Este ajutată de fiul ei, Nicu, și de Stela, o iapă răbdătoare. Tanti Constantina are 80 de ani, spune că o dor toate oasele, dar că grija cea mai mare acum este să strângă o cât de mică rezervă de ciocani, ca să facă față frigului.
Bătrâna și fiul ei au strâns tot anul bani pentru lemne, însă aceeași sumă pe care o plăteau și în alți ani, de data asta le-a ajuns pentru mai puține lemne. Ciocanii pe care îi adună acum de pe câmp îi ajută pe cei doi să mai „lungească boala”, cum se zice în popor, până după iarnă. Constantina și Nicu, fiul ei în vârstă de 62 de ani, trebuie să se grăbească, pentru că proprietarii terenurilor de pe care ei adună ciocanii pentru foc pot intra oricând să are pământul, iar resturile să fie îngropate.
Sunt cu zecile sătenii care dau năvală acum în urma combinelor care treieră porumbul, în Bărăgan, pentru a-și face provizii de ciocani. Ard la fel de bine ca lemnul, spun localicii din Țintești, și nu costă nimic. Îți trebuie doar timp, putere de muncă și un mijloc de transport. Oamenii au toate motivele să fie speriaţi de iarna care vine, după ce au aflat că lemnul de foc s-a scumpit. Un metru cub de lemn pentru foc a ajuns să coste şi 700 lei. La ocoalele silvice, ar fi puțin mai ieftin, însă clienții trebuie să îşi asigure transportul şi chiar tăierea.
