Fuga după profituri mari și rapide îi împinge pe mulţi dintre legumicultori să recurgă la soluţii pentru forţarea culturilor şi grăbirea recoltei, astfel încât să ia faţa concurenţei. Chiar dacă perioada naturală de coacere a tomatelor româneşti este luna iunie, la tarabele din piețe apar așa-zise „roșii românești” încă din mai, chiar aprilie. Unele dintre tomatele timpurii sunt mici și au moț, despre care vânzătorii lor spun că este o caracteristică a soiului Prekos, adus din Bulgaria.
Specialiștii în horticultură au motive întemeiate să creadă că cele mai multe roșii țuguiate provin din solariile sau grădinile unor legumicultori care recurg pentru grăbirea coacerii la substanţe controversate, precum Ethrel sau 2,4D, interzise cândva tocmai pentru că erau folosite excesiv. Horticultorii buzoieni spun că metodele care se bazează pe folosirea unor „chimicale” au ca efect deprecierea legumelor.
Nu puţini sunt clienţii care cumpără din pieţe roşii fără gust, deși sunt produse local, și care, odată tăiate, au un aspect anormal. O bună modalitate de a evita roşiile tratate cu hormoni de creştere, spun fermierii onești, este alegerea de pe tarabă a celor care încă mai au ciorchine sau coroniţă verde.
