În anul cu cele mai slabe rezultate la Bacalaureat din ultimii 5 ani, 4 buzoieni au obținut nota 10. Printre aceștia și Teodora, o tânără absolventă a C.N. Mihai Eminescu, originară din Scurtești, Vadu Pașii. Spune despre ea că este pasionată de literatură, de care s-a îndrăgostit încă de mică, atunci când primele cuvinte înșiruite pe o foaie au devenit prima sa poezie, iar viitorul și-l vede în România ca autor și profesor universitar. Cum a primit vestea că reușit să ia cea mai mare notă posibilă la un examen atât de important, dacă este sau nu posibil să iei nota maximă fără meditații și cum își vede viitorul un copil de 10, aflați dintr-un interviu acordat de Teodora Elena Radu, pentru newss.ro.
Alina Răducan: Ai luat nota perfectă la Bacalaureat. Cum ai primit vestea?
Teodora Elena Radu: A fost o adevărată surpriză pentru mine. Ce-i drept, nu mă așteptam, deoarece de regulă prefer să nu-mi creez așteptări, ci să mă bucur de ce-mi este dat să trăiesc. Am primit vestea de la o prietenă, care văzuse rezultatele înaintea mea. Am izbucnit instant în lacrimi de bucurie, de parcă tot stresul, toate gândurile acumulate într-un an întreg abia în acel moment s-au disipat. Aceleași emoții au resimțit și părinții mei, care au fost primii cărora le-am dat vestea.
A.R.: Se poate lua 10 fără meditații?
T.E.R.: Aparent, sunt exemplul viu că poți obține 10 și fără să faci meditații. Cred că e foarte important modul în care îți organizezi timpul, în așa fel încât să nu intri în panică. Cantitatea de informație este relativ mare, la care se adaugă și presiunea conștientizării faptului că urmează să susții primul examen cu adevărat decisiv din viață. De aceea este foarte ușor să te pierzi printre diferite temeri, gânduri intruzive care îți dau senzația că nu poți acoperi toată materia. Însă, dacă încerci să oferi o privire de ansamblu lucrurilor, să-ți organizezi timpul și, implicit, să înveți relaxat și dozat, meditațiile cred că sunt complet inutile.
A.R.: Te-ai lovit de prejudecăți?
T.E.R.: M-am lovit atât de prejudecăți ce veneau de la persoane din exterior, cât și de prejudecăți pe care aveam tentația să mi le construiesc singură. Cea mai des întâlnită prejudecată a fost cea cu privire la alegerea facultății, la alternativele ce-mi sunt oferite odată cu terminarea ei. Însă, spre norocul meu, am reușit să rămân centrată pe ceea ce-mi doresc și să nu mă las descurajată de aceste așa-zise prejudecăți.
A.R.: Ce îți dorești să faci pe viitor? Către ce universitate te vei îndrepta?
T.E.R.: Visul meu este să studiez literatura. De aceea voi aplica la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București, la departamentul Literatură Universală Comparată. Încă de mică am cochetat cu literatura, mai specific, am fost atrasă de creație. În liceu, spre bucuria mea, mi-am descoperit această latură îndrăgostită de poezie. Simt că scrisul, literele sunt lucrurile la care mă pricep cel mai bine. Aș vrea ca pe viitor să mă lansez în lumea literară și, totodată, să devin profesor universitar.
A.R.: Ai luat în calcul posibilitatea de a îți face un viitor în afara granițelor?
T.E.R.: La momentul actual nu mă gândesc la un viitor în afară. Probabil anii îmi vor schimba viziunile și opțiunile, însă acum îmi doresc să rămân în țară. Consider că lucrurile trainice și frumoase se pot construi și aici. Necesar este să-ți dorești.
A.R.: Unde te vezi peste 10 ani?
T.E.R.: O întrebare ce îmi pune puțină dificultate… Prefer să trăiesc totul treptat, să-mi las drumurile să se bifurce de la sine. La un exercițiu de imaginație, mă văd undeva pe malul mării, cu o foaie și un creion pe genunchi, gândindu-mă la încă un proaspăt-publicat volum de poezie și la cariera mult dorită, care începe să prindă din ce în ce mai mult contur.
Alina Răducan
