Alina Răducan
În 2004 a luat pentru prima dată 12 copii sub protecția sa, a înființat o asociație, iar în timp și-a extins serviciile sociale. Nu este un om simplu, căci i se închină lui Dumnezeu din altar și așa cum a învățat din Sfânta Scriptură, muncește și dă tot ce are săracilor. Este un exemplu pentru noi toți și crede că dacă fiecare ar pune măcar 10% din suflet pentru o cauză, altfel ar sta lucrurile. Cum s-a înființat asociația, ce servicii oferă, cum a descoperit că nu-și poate continua existența fără să facă bine și despre cum poți reuși dacă îți dorești, indiferent de piedici, aflați într-un interviu acordat în exclusivitate de părintele Daniel Necula, președintele Asociației Ortodoxe Filantropia Berca.
Alina Răducan: Ați înființat în 2004 o asociație care să aibă grijă de bătrâni și copii? Cum s-a schimbat viața dvs. de atunci?
Pr. Daniel Necula: Într-adevăr în anul 2004 am fondat Asociația Ortodoxă Filantropia Berca, o organizație care avea ca scop, derularea de proiecte sociale, în principal în domeniul copilului aflat în dificultate, dar și a altor categorii sociale. În anul 2004 am finalizat construcția Centrului rezidențial pentru copii de la Sătuc, situat în curtea bisericii parohiale și aici am început primul serviciu social, acela de a îngriji 12 copii într-o casă de tip familial, oferindu-le tot ceea ce un copil are nevoie pentru o viață frumoasă, am avut încă de la început 5 perechi de frați. Copiii proveneau din comunitate, erau fie abandonați, fie neglijați, astfel că noi i-am școlarizat la grădiniță, apoi la școală. Acești copii sunt deja studenți și mărturisesc că am un sentiment de melancolie. În timp numărul copiilor a ajuns la 19, formând o familie destul de mare. Mediul a fost întotdeauna familial, încercând permanent să fim apropiați și să creăm acel sentiment de casă, de familie, de dragoste. Odată cu trecerea timpului în cadrul organizației am început și alte proiecte, între care cel mai însemnat este înființarea unui cămin de bătrâni, Căminul Filantropia, unul din cele mai moderne din județ, care în prezent are o capacitate de 120 de locuri, aici fiind asistate persoane vârstnice cu diferite boli, sau persoane care nu mai pot să se îngrijească singure, care sunt aduse de familii pentru a beneficia de o îngrijire profesionistă și de calitate. Acesta este un serviciu social în care familiile contribuie cu o sumă de bani pentru serviciile oferite. Avem și câteva cazuri sociale, care nu au pe nimeni și de care noi ne ocupăm în totalitate.
A.R.: Ați simțit dintotdeauna că menirea dvs. este să-i ajutați pe cei aflați în nevoie?
D.N.: E prea mult spus! Tot ceea ce am făcut s-a datorat unei dorințe de implicare reală, am făcut totul împreuna cu o echipă de oameni formidabili, care mi-au fost totdeauna în preajmă, poate că am doar meritul de fi reușit să aleg aceasta echipă de oameni devotați. Am reușit datorită sprijinului familiei și credinței în Dumnezeu. Dacă fiecare în parte ar pune câte o cărămidă, multe s-ar schimba. Eu am crezut în posibilitatea de a face ceva în comunitate, într-un mediu nu totdeauna „prietenos” și cred ca am reușit. În prezent, în cadrul organizației lucrează 49 de oameni, unii dintre ei s-au întors din străinătate bucurându-se de a avea un loc de muncă, acasă lângă familie, chiar daca salariul este mult mai mic, din păcate. Satele noastre nu pot fi salvate decât prin implicare reală, prin crearea de locuri de muncă, prin educarea și formarea tinerilor. Noi cred că am reușit și am dori ca și alții să dezvolte astfel de proiecte.
Un alt aspect pe care doresc să-l evidențiez este acela că toate aceste proiecte le-am derulat ca preot, ca slujitor al Bisericii punând în practica mesajul Evangheliei, de a iubi aproapele, iar toți cei care m-au ajutat sunt și ei membri ai Bisericii și au înțeles invitația de a se implica și de a „nu iubi numai din gură, ci cu fapta și cu adevărul”, așa cum ne învață Sfânta Scriptură.
A.R.: Sunteți la curent cu nevoile și problemele tuturor beneficiarilor și vă implicați activ în viața fiecăruia. Ați simțit vreodată că ați ajuns la capătul puterilor?
Încerc să fiu, uneori din cauza timpului nu reușesc în totalitate, dar mă bazez pe o echipă deosebită de medici, asistente, psiholog, asistent social. Am rămas foarte devotat și atent la toată activitatea de la copii, aici nu sunt un simplu șef, ci am vrut sa fiu un tată bun și postura aceasta nu are o fișă a postului. Viața mea se identifica cu aceste proiecte, le fac cu mare plăcere, iar atunci când apar oboseala, stresul, găsesc modalități de reîncărcare, cea mai importanta metoda fiind rugăciunea, Sfânta Liturghie, dar și alte activități recreative. Încă nu am simțit că aș fi ajuns la capătul puterilor și sper să nu ajung prea curând.
A.R.: Odată cu trecerea timpului și cu creșterea numărului de beneficiari ați simțit nevoia să înființați și o afacere socială. Despre ce este vorba?
D.N.: Am avut preocuparea permanentă de a ne autofinanța proiectele, de a da exemplu și copiilor că munca este o obligație, că toți trebuie să muncim pentru a avea, acest proiect de economie socială l-am pornit în ideea de a ne produce singuri o parte din produsele necesare la bucătărie (gemuri, zacuscă, zarzavat, murături, prăjituri), de asemenea, ne-am gândit și la posibilitatea de a oferi locuri de muncă tinerilor care ies din centrul rezidențial și altor grupuri vulnerabile. Totodată am reușit prin aceste activități să derulam și să finanțăm și alte proiecte sociale, cum ar fi „Burse sociale” ‚Mensana in corpore sano”, „ Masa bucuriei”. Aceasta activitate este coordonată voluntar de soția mea, economist, care are meritul de a face funcțională aceasta activitate de economie socială.
Unde vă putem găsi produsele, cu siguranță o mână de ajutor ar fi întotdeauna binevenită? Dacă există doritori, cum vă pot ajuta?
D.N.: Produsele pot fi găsite la anumite magazine în Piața Centrală, la Ceainăria Arhiepiscopiei, care astfel sprijină aceste activități, la magazine de produse tradiționale din Buzău, Pleșcoi, Sătuc. Produsele noastre pot fi întâlnite și în alte orașe din țară sau pot fi comandate și prin telefon. Ajutor poate acorda oricine, cel mai mult ne bucurăm când avem oaspeți, când cineva vrea să facă voluntariat, mai ales la copii. Orice donație este binevenită!
