Un adevărat blestem, cel al secetei, loveşte tot mai crunt, de la zi la zi, o mare parte din zona judeţului Buzău. Fântâni care au secat, oameni care iau apă cu butoaiele din râuri, şi ele la cote minime, aproape de cele istorice, păşuni pârjolite… Aceasta este imaginea de coşmar din unele zone din satele buzoiene.
Efectul imediat este că oamenii nu mai au hrană pentru animale, cu atât mai mult pe termen lung. Epuizarea rapidă a furajelor, precum și secarea lacurilor și a bălților de lângă sate, amenință cu dispariția vechea ocupație a țăranilor – creșterea animalelor.
Pajiștile din bărăganul buzoian sunt deja galbene pe porțiuni mari, iar vitele abia mai găsesc o mână de iarbă.
Peste necazurile pricinuite deja de secetă în culturi și grădini, dispariția bălților pune pe umerii sătenilor o povară și mai mare. Pajiștile, pârjolite mult mai devreme decât în alți ani, devine o sursă tot mai redusă de hrană pentru animale. În căutarea zonelor cu iarbă bună de rumegat, pe islazuri, vitele sunt mutate în mod frecvent de crescători.
