Anual este recomandat să facem un set de analize uzuale, chiar dacă nu ne confruntăm cu probleme de sănătate. Vă prezentăm principalii parametri care trebuie măsurați preventiv și eventualele afecțiuni pe care le pot semnala valorile sub și peste limită. În funcție de problema suspectată, de acuzele și istoricul pacientului, medicul va indica realizarea unor analize mai amănunțite.
Hemoleucograma
- Hemoleucograma este una din cele mai frecvente analize realizate și poate ajuta la:
- diagnosticarea unor boli: anemie, leucemie, infecție, inflamație, tulburare de coagulare;
- monitorizarea eficienței unui tratament;
- monitorizarea efectelor secundare ale unor tratamente ce pot afecta măduva (chimioterapie, radioterapie).
Parametrii evaluați într-o hemoleucogramă completă
Numărul de leucocite indică numărul total de globule albe dintr-un volum de sange.
Formula leucocitară arată numărul și procentul fiecărui subtip de leucocite:
Neutrofile
- valori crescute (neutrofilie): infecții bacteriene, leucemii, boli mieloproliferative, reacții leucemoide, boli inflamatorii, secundar administrării unor medicamente (corticosteroizi);
- valori scăzute (neutropenie): infecții virale, tuberculoză, secundar administrării unor medicamente (sulfonamide, metotrexat), lupus eritematos sistemic, sindrom Felty, aplazie medulară.
Limfocite
- valori crescute (limfocitoză): infecții virale, tuberculoză, sifilis, leucemie limfocitară cronică;
- valori scăzute (limfopenie): secundar administrarii de cortocosteroizi, sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA), secundar chimioterapiei sau radioterapiei.
Monocite
valori crescute (monocitoză): infecții acute și cronice (tuberculoză, bruceloză), leucemii mieloide (subtipurile M4 și M5), mielodisplazii.
Eozinofile
valori crescute (eozinofilie): alergii, astm, infecții parazitare, poliarterita nodoasă, boli de piele (pemfigus, urticarie).
Bazofile
valori crescute (bazofilie): infecții virale, post splenectomie.
Numărul de eritrocite
- valori crescute: policitemia rubra vera, viața la altitudini ridicate, hemoconcentrație;
- valori scăzute: anemie, aplazie medulară.
Parametri eritrocitari
- VEM (volumul etritrocitar mediu/MCV-mean cell volume): valori scăzute se găsesc în anemii microcitare, iar valori ridicate în anemii macrocitare;
- HEM (hemoglobina eritrocitară medie/MCV-mean cell hemoglobin): valori crescute se întâlnesc în anemii megaloblastice, iar valori sub medie se întâlnesc în anemii hipocrome;
- CHEM (concentrația de hemoglobină medie/MCHC mean cell hemoglobin concentration)
Hemoglobina
valori scăzute
– cu VEM scăzut: anemie feriprivă, anemia din boli cronice, talasemie;
– cu VEM normal: anemia din boli cronice, anemia post-hemoragică;
– cu VEM crescut: anemie prin deficit de folați sau vitamina B12, anemie hemolitică, hipotiroidie.
valori crescute: deshidratare, viața la altitudini ridicate, boală pulmonară (de exemplu BPOC), fumatul de țigarete, policitemia rubra vera, exces de eritropoietină.
Hematocrit
- valori scăzute: în anemia de orice etiologie;
- valori crescute: în policitemia de orice etiologie, hemoconcentrație.
Numărul de trombocite
- valori crescute (trombocitoză): trombocitemia primară, leucemie cronică, policitemia rubra vera, trombocitoză secundară unor infecții acute sau cronice, unor inflamații cronice, unor traume, hemoragiei acute, anemiei feriprive, unor boli neoplazice;
- valori scăzute (trombocitopenie): prin producție scăzută (anemie aplastică, leucemie, invazia măduvei, infecții virale, medicamente cu toxicitate medulară, radiații ionizante, deficit de vitamina B12 sau folați), prin distrucție crescută (trombocitopenia autoimună idiopatică, posttransfuzională, din boli inflamatorii, infecțioase sau limfoproliferative, coagulare intravasculară diseminată (CID), proteze valvulare mecanice, circulație extracorporeală, prin hipersplenism).
Evaluarea funcției hepatice
Transaminaze (TGP și TGO)
valori crescute: steatohepatită, hepatita virală, hepatită autoimună, hepatită toxică, hemocromatoză.
Bilirubina – neconjugată
valori crescute: sindrom Gilbert, sindrom Crigler-Najjar, hemoliză, secundar administrării unor medicamente.
Bilirubina – conjugată
valori crescute: obstrucție biliară, sindrom Rotor, sindrom Dubin-Johnson, secundar administrării de medicamente.
GGT și fosfataza alcalină
- valori crescute ale ambelor enzime: calculi în calea biliară, neoplasm de cap de pancreas, ciroză biliară primară, colangită sclerozantă, insuficiență cardiacă, secundar administrarii unor medicamente (inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, antidepresive triciclice, hormoni estrogeni, contraceptive orale);
- valori crescute ale GGT: consum excesiv de alcool, insuficiență renală, BPOC, infarct miocardic;
- valori crescute ale fosfatazei alcaline: boli hepatice, boli ale sistemului osos (metastaze osoase, boala Paget, osteomalacie), sarcină.
Albumină
- valori scăzute: insuficiență hepatică, sindrom nefrotic, malabsorbție.
- Evaluarea funcției renale
Uree și creatinină
valori crescute: injurie renală acută (de cauză pre-renală, renală intrinsecă sau post-renală), boala cronică de rinichi.
Profil lipidic
Colesterol total: valoarea normală este sub 200 mg/dL.
HDL colesterol: nivel optim peste 60 mg/dL.
LDL colesterol: nivel optim sub 100mg/dL.
Trigliceride: valorile normale se situeaza sub 150mg/dL.
Creșterea valorilor colesterolului (inclusiv a fracției LDL) și a trigliceridelor, împreună cu scăderea HDL-colesterol predispun la un risc ridicat pentru evenimente cardiovasculare (infarct de miocard, accident vascular). (4)
- Sindrom inflamator
- VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) – normal sub 15 mm/h.
- CRP (proteina C reactivă)
Valorile celor două analize cresc în stări inflamatorii (boli autoimune, boli inflamatorii intestinale, neoplazii) și infecții. Izolat, VSH poate fi accelerată în anemii.
Ionograma
Cei mai importanți electroliți măsurați sunt sodiul (Na), potasiul (K), clorul (Cl) și bicarbonatul (HCO3). Aceștia influențează echilibrul acido-bazic și modificări pot apărea în insuficiența renală, insuficiența hepatică sau insuficiența cardiacă, cetoacidoza diabetică, coma hiperosmolară, secundar administrarii unor medicamente, pentru a numi doar câteva situații.
- Glicemie
- Normal, a jeun (pe nemâncate): 70-110 mg/dL
- Scăderea toleranței la glucoză (prediabet): 110-125 mg/dL
- >126 m/dL: diabet.
- Sumar urină
- Sumarul de urină urmărește 10 parametri:
- densitatea urinei;
- pH-ul urinar;
- hematii (hematurie);
- proteine (proteinurie);
- glucoza (glicozurie);
- bilirubină (bilirubinurie);
- urobilinogen;
- nitrați;
- corpi cetonici (cetonurie);
- leucocite (leucociturie).
Sumarul de urină poate ridica suspiciunea unei infecții urinare joase sau înalte, unei suferințe renale, a unui diabet dezechilibrat sau a unei tulburări de hemostază.
