Zilele caniculare ne fac nu doar atmosfera greu de suportat, ci ne pun în pericol şi prin prisma faptului că produsele se alterează mult mai repede, bacteriile se dezvoltă rapid şi pot să apară enterocolitele, însă acestea pot să apară din cauza unor agenţi infecţioşi. Șefa secţiei Pediatrie din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Buzău, dr. Gina Anica a dorit să ne răspundă câtorva întrebări legate de manifestările enterocolitei acute la copii – cauze, soluţii pentru ameliorarea simptomelor şi metode de prevenire. „Enterocolita reprezintă o inflamaţie la nivelul tractului digestiv, care poate afecta atât intestinul subțire cât şi intestinul gros. Termenii de specialitate folosiţi includ: „Diaree acută”, „Boală diareică acută”, „Gastroenterita sau Gastroenterocolită acută”, „Enterocolită acută”, a precizat dr. Gina Anica. Iată care sunt cauzele care duc la apariţia enterocolitei:
- Infecţioase: domină etiologia enterocolitelor:
- Enterale (la nivelul tubului digestiv) – bacteriene (E. coli, Salmonela sau Shigella s.a), virale (Rotavirus, Adenovirus, Norovirus, Enterovirus s.a.), parazitare (Giardia);
- Parenterale (în afara tubului digestiv, dar care determină secundar diaree): infecții ORL, respiratorii, urinare, sistemice).
- Neinfecţioase: datorate unor erori dietetice, cantitative (sub/supraalimentaţie) sau calitative (alimente care nu au fost depozitate corespunzător);
- Sistem imunitar slăbit / malnutriție;
- Antibioterapie prelungită / administrare frecventă de antibiotic;
- Alergii alimentare.
- Cauze favorizante: igiena precară / vârsta mică (sugar 3-4 luni) / prematuritate.
„Principala cauză de prezentare la U.P.U Pediatrie o reprezintă vărsăturile şi diareea, motiv pentru care copii internaţi, în secţia de Pediatrie, majoritatea sunt cu simptomatologie digestivă. Copiii reprezintă categoria cea mai vulnerabilă, datorită faptului că ei nu au încă deprinderile igienico-sanitare bine întipărite, atingând suprafeţele, jucăriile, nisipul, banca din parc, suzeta căzută pe jos. De asemenea, mecanismele de apărare ale organismelor copiilor sunt insuficient dezvoltate, există o imaturitate imunitară specifică fiecărei categorii de vârstă. În plus, caracteristicile anatomice şi fiziologice ale copilului fac ca răspunsul la boală să fie diferit faţă de cazul adultului, se deshidratează mult mai repede, având de multe ori evoluţie imprevizibilă, mai gravă sau complicaţii nedorite”, a adăugat șefa secţiei Pediatrie din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Buzău.
Simptomatologie: refuzul alimentaţiei / greaţă, mărirea (bruscă sau progresivă) a numărului de scaune obişnuit copilului respectiv, reducerea consistenţei acestora (creşterea conţinutului apos) +/- aspecte particulare ale scaunelor (mucogrunjos, apos, mucopurulent, sanguinolent), vărsături alimentare, fără a fi obligatorii, pot fi frecvente şi abundente, febră, dureri abdominale colicative / meteorism abdominal, stare de oboseală / senzaţie generală de rău. Complicaţia principală este Deshidratarea (cu cât vârsta este mai mică cu atât pericolul este mai mare). Simptomele deshidratării la sugar: scutecele sunt mai uscate decât în mod normal / lipsa diurezei pentru o perioadă de 6-8 ore, ochii sunt uscaţi / plânge fără lacrimi, limba, buzele, gura sunt uscate, dă semne de oboseală.
În cazul copiilor cu vârsta <1 an este indicat să se ia legătura cu pediatrul, de la primele simptome. Copiii mai mari şi cu forme uşoare de boală (care nu refuză lichidele şi au stare generală bună), pot primi tratament la domiciliu. „Consultul medical stabileşte starea clinică a copilului, gradul deshidratării, care are o importanţă deosebită în orientarea tratamentului. Medicul recomandă indicaţiile terapeutice adaptate stadiului bolii şi vârstei copilului sau investigaţiile paraclinice necesare stabilirii etiologiei şi ulterior reevaluarii tratamentului”, explică d. Anica Gina.
Atitudinea corectă în prima fază a bolii, în cazul unei forme uşoare-moderate, care nu necesită internare, la un copil care se poate alimenta (nu vărsa), este de tratament suportiv, cu rehidratare orală treptată, dietă şi simptomatice (antitermice, antidiareice), probiotice. Ulterior, dacă boala persistă sau se agravează, sau există confirmare bacteriologică (coprocultura pozitivă) se poate institui tratament antibiotic. Regimul alimentar este esenţial pentru ameliorarea simptomelor enterocolitei.
IATĂ CÂTEVA SFATURI PENTRU A PREVENI APARIŢIA ENTEROCOLITEI:
- Copii trebuie învăţaţi, de mici, să se spele cât mai des pe mâini, cu apă şi săpun;
- Spălarea fructelor şi legumelor înainte de a fi consumate;
- Depozitarea alimentelor în condiţii corespunzătoare;
- Verificarea atentă a termenelor de expirare ale produselor ce urmează a fi consumate;
- În cazul formulelor de lapte praf administrate sugarilor, biberonul se prepară în momentul în care se doreşte alimentaţia, pentru că laptele se alterează foarte repede. Restul de lapte rămas în biberon, după consum, se aruncă;
- Evitarea alimentelor uşor alterabile: mezeluri, prăjituri cu cremă, frişcă;
- Prepararea alimentelor, de preferat, la cuptor, nu prăjite.
„Pentru o dezvoltare armonioasă cu un sistem imunitar bun, care să facă faţă provocărilor din mediul exterior, copiii trebuie educaţi să aibă un stil de viaţă sănătos, bazat pe multă mişcare în aer liber, cu o alimentaţie cât mai diversificată, bogată în fibre (fructe: mere / banane, legume verzi, fulgi de ovăz, orez), probiotice (iaurt / lapte bătut / kefir ), legume şi fructe de sezon, brânză proaspătă, ouă, carne, provenite de la fermele locale, peşte bogat în omega-3 (sardine, hering, somon sălbatic), unt, ulei de cocos şi ulei de măsline extravirgin obţinut prin procedee mecanice, seminţe crude (nuci, migdale, caju, seminţe de dovleac, in), hidratare optimă cu apă plată, evitarea consumului produselor pe bază de zahăr şi îndulcitori şi a produselor din cereale intens procesate, în detrimentul celor din cereale integrale”, menționează șefa secţiei Pediatrie din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Buzău.
