Cercetătorii români au descoperit “planta viitorului”. Este vorba despre o plantă care se cultivă în zona țării noastre de pe vremea dacilor dar ale cărei proprietăţi au fost ignorate de-a lungul timpului. Seamănă cu un cartof, are gust de gulie, virtuţi de medicament, productivitate mare şi rezistenţă la capriciile vremii. Vorbim despre topinambur, sau nap porcesc, așa cum este cunoscut în popor.
Topinamburul are tuberculi asemănători cu ai cartofului, dar cu contur neregulat, ca ghimbirul. Cercetătorii români au reuşit să introducă în producţia de masă trei soiuri de topinambur, considerat de specialiştii din întreaga lume drept „planta viitorului”.
Tuberculii de topinambur conţin o cantitate de până la 20% substanţă uscată, în care se găseşte din belşug un polimer al fructozei numit inulină. Mai conţin fier, calciu, magneziu, mangan, potasiu, sodiu, siliciu, zinc, proteine, pectine, aminoacizi, vitaminele B1, B2 şi C.
Planta, cunoscută şi ca „morcovul pământului” ori „cartoful ciorii” este foarte rezistentă şi productivă. Poate deveni o plantă naţională, ar putea oricând să bată sfecla de zahăr sau cartoful, cred cercetătorii, însă mai întâi trebuie convinși legumicultorii de calitățile ei. Specialiștii spun că piaţa românească pentru topinambur nu este dezvoltată pe măsura proprietăţilor acestei plante.
De la topinambur se folosesc şi părţile aeriene, tulpinile pentru hrana animalelor, mai bogate în proteine decât porumbul, sau folosit la peleţi pentru foc, după ce ajung la maturitate. Inclusiv florile sunt folosite în industria cosmetică. Datorită tulpinilor mari, care la unele varietăţi depăşesc 3 metri înălţime, poate fi folosită cu succes şi la realizarea perdelelor de protecţie. Totodată, tuberculii pot fi utilizaţi cu succes la obţinerea de biomasă pentru biocombustibil sau în industria spirtului.
