Dragobetele, sărbătoarea dragostei are rădăcini mult mai profunde, în vechile tradiții și credințe românești. De la ritualurile în care tinerii se adunau pentru a-și găsi perechea, până la simbolistica renașterii naturii, Dragobetele reprezintă o combinație unică între celebrarea iubirii și începutul primăverii.
Dragobetele este sărbătorit pe 24 februarie și marchează, în credința populară românească, începutul primăverii și sezonul iubirii.
În mitologia românească, Dragobete este considerat fiul Babei Dochia, personaj central în credința populară despre venirea primăverii. Portretizat ca un tânăr chipeș și plin de viață, Dragobete este văzut ca zeu al tinereții, al veseliei și mai ales al iubirii, un protector al îndrăgostiților și o personificare a spiritului naturii care renaște.
Cu toate că 1 Martie este considerat, în mod simbolic, începutul primăverii (fiind marcat de Mărțișor), în credința populară românească Dragobetele aduce deja primele semne ale naturii care se trezește la viață. Este momentul în care zăpada începe să se topească, iar ghioceii își fac apariția printre peticele de iarbă.
Tradiții și obiceiuri de Dragobete
Una dintre cele mai cunoscute tradiții de Dragobete era cea în care tinerii, îmbrăcați în straie de sărbătoare, se adunau în păduri sau pe câmpii pentru a culege primele flori de primăvară. Atmosfera era una deosebit de veselă, presărată cu cântece și jocuri.
Un obicei specific, cunoscut drept „zburătoritul”, implica alergarea fetelor spre sat, urmărite de băieți. Dacă tânărul reușea să prindă fata de care era îndrăgostit și aceasta accepta sărutul, se considera că între cei doi începea o relație serioasă, adesea urmată de logodnă. Expresia populară „Dragobetele sărută fetele” provine tocmai din importanța acestui gest – sărutul fiind un simbol puternic al apropierii sufletești și un semn de angajament.
Florile de primăvară, precum ghioceii și viorelele, aveau o semnificație aparte de Dragobete. Tinerii obișnuiau să le ofere drept mărțișoare sau pur și simplu ca semn al afecțiunii. Florile culeseseră deja încărcătura magică a naturii care renăștea, iar oferirea lor persoanei iubite era considerată un gest binecuvântat, menit să aducă noroc și prosperitate.
De asemenea, fetele foloseau aceste flori în diverse ritualuri de frumusețe sau pentru a crea coronițe. Se spunea că florile proaspete conferă prospețime și persoanei care le poartă, subliniind că frumusețea exterioară este în strânsă legătură cu cea interioară și cu starea de bucurie.
În tradiția românească, se spune că în ziua de Dragobete păsările „se logodesc”, adică își găsesc perechea și încep să-și construiască cuiburile. Acest comportament al păsărilor era văzut ca un semn de bun augur, oamenii preluând simbolic acest moment pentru a-și găsi și ei jumătatea.
Mituri și legende urbane despre Dragobete
Pe lângă faptele istorice și tradițiile documentate, în jurul Dragobetelui s-au țesut și unele mituri urbane moderne.
Fetele care nu primesc flori de Dragobete vor avea ghinion în dragoste: Această credință nu este susținută de vreo tradiție veche, dar circulă în rândul tinerilor. Cu toate acestea, puterea florilor rămâne un simbol al iubirii și al atenției.
Dacă plouă sau ninge de Dragobete, primăvara va fi întârziată. Deși vremea poate influența starea de spirit, nu există dovezi că acest fapt ar fi vreo prevestire sigură.
Cadourile scumpe de Dragobete atrag mai multă dragoste. În realitate, obiceiurile tradiționale subliniau mai degrabă simbolismul, nu valoarea materială. Un mic dar confecționat manual poate avea o încărcătură emoțională mai puternică.
