Minunile naturii din cel mai nou geoparc UNESCO, Ținutul Buzăului, ies la lumina, rând pe rând. Mai puțin celebri decât Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele Mici, vulcanii cunoscuți ca Fierbătorile de la Beciu sunt scoși acum în calea turiștilor prin indicatoare și materiale de promovare. Fierbătorile se află în comuna Scorțoasa, ca și celelalte areale vulcanice, însă sunt mai greu de găsit fără ajutorul unor ghizi sau hărți.
Platoul vulcanic de la Beciu este mai mic decât celelalte situri vulcanice din județul Buzău. Fierbătorile de la Beciu fac parte din rezervația naturală Vulcanii Noroioși, una dintre atracțiile emblematice ale Geoparcului UNESCO Ținutul Buzăului. Cei mai cunoscuți sunt vulcanii de la Pâclele Mari și Pâclele Mici, aflate tot în comuna Scorțoasa.
Vulcani noroioși mai sunt în Europa, însă cei din Ținutul Buzăului sunt unici deoarece bat recorduri. Pâclele Mari sunt cei mai înalți, Pâclele Mici se găsesc pe cel mai extins platou, iar Fierbătorile de la Beciu au ochiurile cu nămol cele mai active. Suprafața modelată de scurgerile de noroi are circa 40 de metri lungime și 20 de metri lățime.
Satul Beciu se află într-o vale, iar asfaltul se termină în mijlocul localității. De acolo se parcurge un drum de pământ îngust, care pe hărțile on-line apare ca Drumul Comunal 97 și face legătura cu satul Arbănași. După trei kilometri de urcat printre ierburi și arbuști, călătorul descoperă zona vulcanică. Drumul a fost lărgit pe un segment de câțiva metri, pentru a permite parcarea mașinilor. Vulcanii de la Beciu sunt mai ușor de găsit, de când specialiștii Geoparcului Ținutul Buzăului au început să monteze indicatoare.
În județul Buzău există patru areale cu vulcani noroioși, iar cei mai cunoscuți, cei de la Pâclele Mari, atrag anual mii de turiști din toată lumea. Vulcanii Noroioşi sunt formaţiuni create de gazele naturale, care vin de la peste trei mii de metri adâncime şi trec printr-un sol argilos, în combinaţie cu apa din pânza freatică. Şiroaiele de noroi de culoare gri sau brun cenuşiu modifică permanent peisajul, pentru că, după ce se preling în exterior, se întăresc şi dau naştere unor denivelări.
