De sute de ani, pe 6 ianuarie, în satele din Bărăgan există obiceiul botezării cailor, rar întâlnit prin alte părţi ale ţării. În județul Buzău, tradiția stropirii animalelor cu agheasmă mai rezistă doar în comuna Smeeni, unde caii sunt sursa de trai pentru numeroşi gospodari. În vreme de pandemie, doar în satul Călțuna s-a mai ținut Botezul Cailor.
De când se știu, în ziua în care creştinii sărbătoresc Boboteaza, gospodarii din Smeeni își duc și caii la biserică pentru a fi stropiți cu apa sfântă. Pandemia de coronavirus i-a descurajat însă pe mulți să ajungă și anul acesta în fața preotului cu caii înhămați la căruță sau șaretă. Totuși, când au aflat că în satul Călțuna preotul acceptă să boteze animalele, câțiva localnici și-au mânat caii în galop spre biserică.
După ce preotul a terminat slujba la altar, a ieşit afară ca să sfinţească apa pentru oameni, după care, cu mănunchiul de busuioc, a stropit cu agheasmă animalele aduse la poarta bisericii. În alți ani, la botezul cailor veneau toți proprietarii de cai din Smeeni. Acum, au fost mai puțin de zece săteni care s-au încăpățânat să respecte obiceiul moștenit de la bătrâni. Alții, au preferat să fie spectatori.
Pentru tinerii din Smeeni, ziua de Bobotează este singurul prilej din an de a se făli cu priceperea în mânuirea hamurilor sau cu frumuseţea armăsarilor. Vedeta paradei a fost un trăpaș cumpărat de stăpân din străinătate. Sătenii din Bărăgan consideră că botezul cailor, tradiţie care se pierde în negura vremii, fereşte animalele de toate relele. Sunt stropiți cu apa sfântă pentru a fi buni la muncă, ascultători și pentru a fi frumoși și vioi tot anul.
După ce animalele au primit „botezul”, a început din nou parada căruțașilor, pe uliţele satului. Creşterea cailor este o tradiţie care se moşteneşte de la o generaţie la alta iar tainele se deprind încă din copilărie. La Smeeni, una din zece familii deţine cel puţin un cal, animal care este folosit ca mijloc de tracţiune la muncile câmpului.
