Cristina Buşcă: “Un sistem de purtare bine ajustat anulează efortul şi râmâne doar plăcerea îmbrăţişării copilului”

Babywearing-ul este o metodă de a purta bebelușul sau copilul într-un sistem de purtare. Chiar dacă acum pare doar o tendință sau o modă, această practică nu este nici pe departe nouă. De secole, mamele își poartă copiii în diverse sisteme, iar pentru aceasta există nenumărate argumente. 

Cristina Buşcă este unul dintre cosultanţii acreditaţi „cu diplomă” în babywearing din anul 2016. Este mama a 5 copii, 4 dintre ei purtati în sisteme inprovizate, iar cel de-al 5 lea norocos beneficiar al sistemelor de purtare ergonomice.

Georgina Vlădoiu: Cine este Cristina Buşcă şi cum a luat prima dată contact cu conceptul de babywearing?

 Cristina Buşcă : Am studiat istoria şi mi-am dorit să fiu profesoară, dar n-a fost să fie. M-am căsătorit la 22 de ani şi la 24 am născut primul copil. A fost o sarcină cu probleme şi am rămas acasă. Nu prea ştiu cum au trecut 20 de ani, m-am trezit doar că ştiu multe chestii despre copii. Acum am 43 ani. Locul unde m-am născut ar avea o oarecare legătură cu babywearing-ul. Sunt născuta în Urziceni, am copilărit în Bucureşti şi Urziceni, iar în vacanţe prin Slobozia.

Circulam mult cu părinţii, cu trenul, între Bucureşti şi Urziceni. Înainte de Urziceni, este un sat cu populaţie exclusiv rromă. Când oprea trenul în Bărbuleşti, se urcau o mulţime în tren, iar printre ei erau mereu mame cu bebeluşi purtaţi (înfăşaţi tip sărmăluţă şi sustinuţi într-o eşarfă). Mi se părea interesant atât cum ţin copiii lângă ele, cât şi că merg cu ei peste tot şi că alăptează. Făceau nota discordantă faţă de imaginile obişnuite de pe vremea mea: bebeluşi în carucior şi biberoanele cu lapte praf. Când am avut al 2-lea copil şi era musai să mă mişc prin casă cu copilul mic în braţe, am aplicat fix metoda lor. Copilul înfăşurat într-o păturică prins de o eşarfă legată în bandulieră. Aceasta era modalitatea de purtare în timp ce făceam câte ceva prin casă. 

G.V.: De când eşti consultant babywearing?

C.B.: Cosultant „cu diplomă”, acreditat sunt de 2 ani, adică din 2016 când am participat la cursul basic organizat în Bucureşti cu Ulrike Hower, fondatoarea primei şcoli de babywearing din lume, “Die Trageschule Dresden”. Era o reducere de 50% oferită de organizator pentru un reprezentant al unui grup babywearing din ţară. Era nevoie să avem susţinere cât mai mare şi să impresionăm organizatorul. Am fost susţinută de mame din toată ţara, pe care le-am ajutat (direct sau doar online în grpupurile de babywearing sau prin filmele încărcate pe canalul meu de Youtube). Anul trecut am făcut şi nivelul advanced şi sper să se organizeze în anii următori şi un curs de certificare.

G.V.: Care este rolul unui consultant babywearing?

C.B.:  În primul rând să ajute părinţii să îşi poarte copiii în mod sănătos. Oferă informaţii despre beneficiile purtării copiilor, şi îi ajută să aleagă un sistem potrivit care să fie acceptat şi de copil şi de părinte. Nu e vorba doar de a alege cel mai bun sistem, pentru că dacă avem un sistem împachetat în şifonier, nu îi ajută cu nimic. Este vorba de a ajunge la acel sistem potrivit nevoilor cuplului părinte-copil dar care poate fi folosit cu uşurinţă şi plăcere. Un consultant în babywering învaţă părintele cum să folosească sistemul ales şi oferă informaţii cu privire la siguranţa în sistemul de purtare, şi să se asigure că părintele a înţeles şi nici viaţa copilului, nici sănătatea copilului şi nici sănătatea părintelui nu vor avea de suferit. În general, babywearing-ul se adresează unui copil sănătos şi unui parinte fără restricţii medicale. Există însă situaţii speciale şi atunci părerea medicului primează. Purtarea copilului într-un anumit fel poate avea valoare terapeutică, de obicei pentru copil, dar se poate să fie şi pentru părinte. De exemplu purtarea corectă a copilului în spate ajută la îndreptarea posturii. În toate situaţiile speciale, rolul consultantului babywearing este de a colabora cu medicul/terapeutul: consultantul trebuie să potrivească sistemele şi modalităţile de purtare la nevoile speciale ale cuplului părinte-copil.

În urma cu cateva zile am fost chemată la un copil cu nevoi speciale internat într-un centru de recuperare. Iniţial am întrebat medicul copilului care, la început, a zis ca este exclus, mi-a explicat şi de ce. Eu am realizat că medicul nu cunoştea toate tipurile de sisteme de purtare şi modalităţile diferite de purtare. I-am explicat în câteva cuvinte soluţia la care m-am gândit eu şi a zis cam cu jumătate de gură că ar fi posibil, să vedem, dar s-a luminat la faţă când a văzut copilul în sistem (în acest caz un wrap ţesut purtat pe şold), a zis că este foarte bine să îl poarte aşa. 

La finalul unei consultaţii trebuie să avem un bebe lipit de pieptul mamei şi o mamă cu mâinile libere şi încrezatoare în forţele ei şi în deciziile ei.

G.V.: Ce înseamnă babywearing pentru tine?

C.B.:  Un mare ajutor! Dar nu mă refer doar la ajutorul de a căra copilul de acasă până la piaţă, sau de a-l adormi, nu mă refer doar la ajutorul de a-mi putea vedea de viaţă, de a avea libertate. Mă refer în primul rând la ajutorul de a trăi din plin, de a savura tot ce e mai plăcut în a fi mamă de copil mic, la ajutorul de a-mi înţelege copilul, de a comunica cu el, de a răspunde nevoilor lui. Pentru mine a fost unul dintre paşii de bază în construirea ataşamentului între mine şi copil. Îmi pare tare rău că l-am descoperit târziu, abia la al 5-lea copil. Ca să recuperez măcar o picatură, i-am purtat câte puţin şi pe cei mari (foarte mari pentru babywearing). Copilul meu cel mic se apropie de 5 ani şi încă îl mai port când avem drumuri lungi de făcut, când e obosit, sau uneori ne jucăm în casă în sistem, ne facem poze si, extrem de rar, mai şi adoarme. Babywearing pentru mine acum, înseamnă să scot copilul adormit din scaunul de maşina, să îl bag în wrap. să urc 4 etaje pe scări (nu avem lift) şi apoi, îl loc să nu ştiu cum să îl las mai repede jos în pat, să mai stau încă 20-30 de minute cu el adormit în sistem, doar de dragul de a-l avea în braţe.  Sistemul de purtare bine ajustat anulează practic efortul şi durerea, râmâne doar plăcerea îmbrăţişării copilului iar pe asta nu pot să o ratez! Fiind ceva foarte drag mie, e şi ceva ce îmi doresc să împărtăşesc cu multe mame. Îmi dau seama că e vital, că e ceva ce lumea noastră a pierdut şi acum redescoperă… cam la fel cum e şi cu alăptarea sau cu naşterea naturală. Aşa că în prezent babywearing-ul e principala mea preocupare, cam 90% doar muncă voluntară. E investiţia mea într-o lume mai bună, o lume în care vor trăi copii mei.