Cea de-a treia duminică din Postul Mare este închinată de Biserică Sfintei Cruci. La Utrenie, Sfânta Cruce este scoasă din sfântul altar în mijlocul bisericii, unde este aşezată spre închinarea credincioşilor. La Sfânta Liturghie, Trisaghionul („Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Făr-de-Moarte, miluieşte-ne!”) este înlocuit cu imnul „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi sfânta Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim!”.
Cinstirea Crucii Mântuitorului marchează jumătatea Postului Mare care conduce către prăznuirea Patimilor şi Învierii lui Hristos. De aceea, atât duminica aceasta, cât şi toată săptămâna care o urmează, sunt centrate pe închinarea şi contemplarea lemnului de viaţă făcător al Crucii lui Hristos.
Duminica Sfintei Cruci este cea de a treia sărbătoare închinată Sfintei Cruci. Într-un manuscris de la Ierusalim din secolul al XIII-lea, prăznuirea Crucii din a treia duminică a Postului Mare se numea „Praznicul celei de a treia închinări a Crucii”. El completa sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci din 14 septembrie, care comemora descoperirea sa de către Sfănta Elena, şi cea a procesiunii Crucii din 1 august, care amintea victoria împăratului Heraclie asupra perşilor şi întoarcerea Crucii la Ierusalim, în anul 630. Aceasta a treia sărbătoare ar avea drept origine, după unele surse, mutarea de la Ierusalim la Apameia a unui fragment al adevăratei Cruci, dat de arhiepiscopul Ierusalimului confratelui sau Alpheios, episcop din Apameia, pentru construcţia unei biserici.
