Astăzi se împlinesc 4 decenii de la cutremurul care a produs cele mai grave efecte la nivelul ţării noastre: aproape 1600 de morţi, peste 11.000 de răniţi şi aproximativ 35.000 de locuinţe distruse.
Epicentrul seismului cu magnitudinea de 7,2 grade Richter şi o durată de 56 de secunde a fost localizat în Vrancea, la circa 100 de kilometri adâncime, dar mişcările telurice au fost resimţite pe o mare suprafaţă din zona Balcanilor, precum şi la Moscova şi Sankt Petersburg.
Din fericire, cutremurul nu a fost urmat şi de alte replici însemnate, cea mai puternică dintre acestea fiind de numai 4,9 grade Richter.
Preşedintele României, Nicolae Ceauşescu, şi-a întrerupt vizita oficială pe care o efectua în Nigeria şi, în cursul nopţii, s-a întors în ţară pentru a se implica în coordonarea intervenţiilor instituţiilor implicate în soluţionarea crizei şi a dat ordine ferme de a se continua salvarea victimelor chiar și peste termenul considerat limită de supraviețuire.
Experţi din domeniul construcţiilor sunt de părere că, la această oră, un nou seism similar celui din 1977 ar fi devastator pentru România, în primul rând din cauza faptului că mii de clădiri care au suportat succesiv cutremurul din 4 martie, dar şi pe cele din anii 1986 şi 1990, nu au beneficiat de reabilitare sau consolidare. De asemenea, după decembrie 1989 s-au ridicat un număr considerabil de imobile noi care, în unele cazuri, nu respectă nici normele de bază ale securităţii în construcţii.
Chiar dacă, în prezent, calitatea superioară a comunicaţiilor dintre instituţiile abilitate să intervină în situaţii de urgenţă permite o coordonare mult mai bună a acţiunilor de salvare, România rămâne, în continuare, deficitară în ce priveşte gradul de acoperire cu servicii de urgenţă şi numărul forţelor de intervenţie la dezastre.
