SUBCOMISAR ANE-MARI VRAPCIU, PURTĂTOR DE CUVÂNT AL IPJ BUZĂU: ,,DISCRIMINAREA SE CUIBĂREȘTE UNDE GĂSEȘTE VULNERABILITATE”

0
356

Și în acest an acordăm un spațiu important, în paginile ziarului nostru,  datei de 8 Martie, attunci când sărbătorim Ziua Internațională a Femeii. Desigur, că de această dată am ales să fac un interviu cu o femeie în uniformă. Este o tânără care deține un mic secret, ce nu a dorit să mi-l dezvăluie, dar pe care l-am aflat pe parcurs. Vorbim despre subcomisarul Ane-Mari Vrapciu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliție Județean Buzău, despre care puțini știu că, dincolo de abilitățile de polițist și cele de comunicare pe care a demonstrat că le deține, este și o poetă apreciată. O tânără frumoasă,ce pare extrem de fragilă, cu un chip deschis. Dar, toate acestea sunt completate de o determinare și hotărâre pe care rar le întâlnești la o femeie. Deși ne auzim aproape zilnic la telefon, prin prisma meseriilor pe care le avem, curiozitatea mea de a afla mai multe despre ,,vocea poliției buzoiene”. Prin urmare vă invit să citiți acest interviu, pentru a o cunoaște mai bine pe subcomisarul Ane-Mari Vrapciu:  

Reporter: Cine este Ane-Mari Vrapciu ? Ce hobby-uri ai? Ce îți place să faci în timpul liber?

Ane-Mari Vrapciu: Sunt polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Buzău, în prezent purtător de cuvânt. Îmi place să citesc, să scriu, îmi place natura, sportul, timpul petrecut cu familia. Și îmi place să mă bucur de prezent, indiferent de forma pe care o îmbracă acesta.

Rep.: De cât timp lucrezi în Poliție și de unde ai început?

A.M.V: Lucrez în Poliție de 15 ani, la început am fost repartizată în dispozitivul de ordine și siguranță publică al poliției buzoiene.

Rep.: Cum este să fii femeie într-o lume a bărbaților?

A.M.V: Este o realitate, o certitudine, că femeia polițist are drepturi și responsabilități egale cu bărbații care activează în domeniu. Sunt de părere că această realitate, pusă în fața clișeului de ,,lume a bărbaților”, poate deveni o provocare care determină femeia să demonstreze, să-și depășească limitele, ceea ce aduce rezultate și mai bune. Revenind în ,,lumea bărbaților” de la Inspectoratul de Poliție Județean Buzău, nu de puține ori mi-am surprins colegii vorbind cu admirație despre profesionalismul femeilor din instituție.

Rep.: Ți  s-a întâmplat să fii discriminată pentru că ești femeie polițist?

A.M.V: Discriminarea se cuibărește unde găsește vulnerabilitate. Poate că la începutul profesiei, la pătrunderea în universul genului nativ puternic, am întâlnit situații care ar fi putut fi interpretate ca discriminare. Dar le gestionezi și, pe măsură ce devii sigură pe tine, din ce în ce mai pregătită, implicit mai puternică, riscul discriminării se volatilizează.

Rep.: Consideri că a fi polițist este o meserie grea, periculoasă, care presupune poate și sacrificii în plan personal?

A.M.V: Activitatea Poliției nu înseamnă numai situații de pericol, risc, represiune, coerciție. Poliția are și alte componente, deopotrivă importante, esențiale aș spune: activitatea de analiză, de documentare, de relaționare, de prevenire, de informare. Și totuși, într-adevăr, ca polițist trebuie să fii pregătit oricând pentru situații limită, neprevăzute, existând în permanență posibilitatea de a fi necesară constituirea de rezerve de intervenție. Această profesie îți influențează, cu siguranță, viața în plan personal. Eu încerc în mod constant să găsesc armonie între viața profesională și cea personală, echilibrul ideal carieră-familie. Din păcate, nu îmi iese întotdeauna și recunosc că…mai fac ,,Poliție” și acasă.

Rep.: Personal, ce anume te-a determinat să devii ofițer al MAI?

A.M.V: În primul rând a fost vorba de vocație, la urma urmei este o profesie pe care nu o poți face fără vocație. Plăcerea de a lucra cu omul, gata oricând de a identifica nevoi și de a găsi soluția optimă, au fost motivațiile care au răspuns vocii mele interioare și care m-au făcut să aleg acest drum.

Rep.: Ce calități crezi că sunt esențiale pentru viitorii polițiști?

A.M.V: Implicare, perseverență, credință și devotament. Fără acești patru piloni nu ar face față provocărilor întâlnite, munca de poliție ar deveni mult prea împovărătoare. Activitatea noastră de zi cu zi este plină de evenimente și decizii, necesită reacție promptă și respectarea unor termene limită. Dar, având atributele de mai sus, munca nu mai e împovărătoare, dimpotrivă – încununată de satisfacții.

Rep.: Referitor la primul an de activitate în Poliție, unde anume ai lucrat?

A.M.V: Am început activitatea în mediul rural și aș recomanda așa tuturor debutanților. Este acolo un izvor de situații și învățături, împărțite gradual pe paliere de dificultate ca și tipologie de intervenții.

Rep.: Când ai venit în Buzău, ai lucrat direct la Biroul de Presă sau și la alte servicii?

A.M.V: Am venit în municipiul Buzău în urma participării la un concurs organizat pentru ocuparea unui post vacant în cadrul Compartimentului Relații cu Publicul. Cineva mi-a intuit cumva plăcerea de a lucra cu omul, pentru că în urma concursului am rămas pe post și … mi-am desfășurat activitatea acolo ani buni. Apoi am schimbat Compartimentul Relații cu Publicul pe cel de Relații Publice, adică Biroul de Presă, denumirea sub care îl cunosc buzoienii.

Rep.: Cum te descurci cu jurnaliștii incomozi, care poate nu acceptă un refuz sau insistă pentru informații și răspunsuri?

A.M.V: Nu-mi sunt incomozi, am darul de a mă pune în postura interlocutorului și de a-i înțelege rațiunea/acțiunile. Spun că este un dar pentru că tocmai această abilitate mă ajută să gestionez fiecare situație, oricât de incomodă ar părea inițial. La urma urmei, interesul amândurora, jurnalist/comunicator, este unul comun – o bună, completă, corectă informare a cetățeanului.

Rep.: Cum arată o zi de lucru din viața ta? Putem spune că este un job la care ești tot timpul de serviciu? Pentru că știu că ești sunată pentru informații și după orele de program…

A.M.V: Ziua mea de serviciu nu are nici început, nici sfârșit. Într-un fel sunt acolo în permanență, inclusiv în afara programului de lucru, chiar și atunci când nu primesc solicitări de la jurnaliști. O sirenă de poliție pe care o aud printr-un geam deschis este un motiv suficient cât să mă facă să pun mâna pe telefon și să-mi deranjez colegii din dispecerate, cel puțin pentru a mă liniști că nu este vorba despre un caz grav.

Rep.: Te ai gândit vreodată să îți schimbi serviciul? Adică să renunți la Biroul de Presă al Poliției?

A.M.V: Da, m-am gândit să îl schimb chiar în momentul în care mi s-a propus să vin aici, la Biroul de Presă. Dar să zicem că…nu mi-a reușit. După ce începi să lucrezi, prinzi un soi de pasiune pentru acest loc de muncă, pentru energia pe care o emană, ,,zvâcul” acela de zi cu zi (cum îmi place mie să-mi descriu munca).

Rep.: Aș vrea să îmi povestești două zile care te-au marcat, să spun așa. Două experiențe care ți-au rămas adânc întipărite în memorie, o zi dificilă și una cu o satisfacție foarte mare….

A.M.V: Vorbeam mai devreme de armonia familie/serviciu. Niciodată nu mi-a plăcut să-mi sacrific familia în detrimentul serviciului. Una dintre situațiile de acest gen a fost accidentul aviatic din Munții Nehoiului, din mai 2019. Am plecat dimineața la serviciu și am revenit acasă a doua zi, spre dimineață. Asta pentru că, atunci când mă pregăteam să mă întorc la bebelușul meu care mă aștepta, în jurul orei 16.00, a fost sesizat accidentul. Am sunat imediat acasă, am spus că voi pleca la munte, că nu voi avea semnal și nu voi putea fi contactată, nu știu când revin, dar să nu stea cu grijă. Din fericire, situații de acest gen nu se întâmplă zilnic…

În ceea ce privește o zi plină de satisfacții, așa aș descrie fiecare zi în care mă mândresc prin știrile pe care le trimitem și care fac referire la un caz soluționat de colegii mei, indiferent de linia de muncă: judiciariști, criminaliști, de la ordine publică sau alt profil. Tot zile cu satisfacție sunt și acelea în care derulăm acțiuni umanitare. Zâmbetele oamenilor sunt neprețuite!

 Mulți dintre noi știm că în spatele unei înfățișări fragile, femeile ascund  un caracter puternic, necesar pentru a pătrunde cu multă delicatețe în lumea profesională „rezervată” bărbaţilor. Totuși, cu siguranţă că de ziua lor, doamnele și domnișoarele în uniformă vor avea parte de un tratament aparte. Prin urmare, le dorim, atât lor, cât şi celorlalte femei „La mulţi ani” de 8 Martie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here