Marina Baboi a alergat, weekendul trecut, în primul Grand Prix atletic al sezonului indoor, concurs găzduit de Sala „Lia Manoliu” din București. A fost un concurs cu multe restricţii, care a reunit la start participanţi la trei competiţii diferite: Cupa Romanian Masters, Campionatele municipale şi Grand Prix-ul seniorilor, tineretului U23 şi juniorilor mari U20. Marina Baboi, sportivă legitimată la SCM Gloria Buzău și pregătită de profesoara Doina Voinea, a luat startul în proba de 60 m plat, la categoriile de vârstă tineret U23 şi seniori, reuşind să domine atât calificările, cât şi finala, clasându-se pe primul loc la ambele categorii de vârstă. Un rezultat pe care cu toții știam că-l va obține, însă ceea ce poate nu ne-am gândit prea mult este că în spatele acestor așteptări pe care le avem stă multă muncă din partea unui sportiv, în speță Marina Baboi. Trebuie să recunosc faptul că eram nerăbdătoare să vorbesc din nou cu ea. Nu știu de ce dar, de fiecare dată, simt că prezența sa mă motiveză și mai mult să îmi depășesc limitele. Da… Zâmbetul larg, sclipirea din ochii ei, cu siguranță îți transmit un alt suflu: tinerețe, speranță și bucuria de a trăi intens. Marina Baboi a fost de acord să-mi împărtăsească,- prin intermediul acestui interviu-, câte puțin din gândurile sale, din viața sa, din amintirile sale și din viitorul său.
Reporter: Cand spui Marina Baboi, gândul îți zobară la o întrebare: Cum este să fii cea mai rapidă femeie din România? Așadar ….
Marina Baboi: Întrebarea aceasta apare tot mai des. Cu siguranță este o sintagmă care trezește interes și care mă bucură, dar dincolo de aceasta sintagmă sunt tot eu, MARINA.
Rep.: Am mai încheiat un an care, trebuie să recunoaștem, a fost unul atipic pentru noi toți. Trăgând linie, cum a fost 2020 pentru Marina Baboi?
M.B.: 2020 a fost cu siguranță un an extrem de dificil pentru noi toți, iar lumea sportului a resimțit din plin greutățile pandemiei. Lumea mea, rutina mea zilnică, totul a fost dat peste cap … A trebuit să improvizăm, să ne antrenăm pe unde și cum am putut. În ciuda tuturor impedimentelor, 2020 a fost un an în care mi-am îndeplinit toate obiectivele, iar cele 11 medalii obținute – 7 de aur, 3 de argint și un bronz – sunt cel mai bun exemplu.
Rep.: Recent, ai participat la primul Grand Prix atletic al sezonului indoor, desfășurat în București și unde ai obținut locul I fiind, iarăși, ca cea mai rapidă la 60 m plat. Ai avut emoții?
M.B.: Indiferent de competiție, emoțiile apar întotdeauna, intensitatea acestora diferind doar de importanța competiției. Deci, DA, am avut destule emoții fiind un concurs de deschidere a sezonului indoor și unde urma să evaluăm stadiul de pregătire în vederea competițiilor ce urmează.
Rep.: Cu ce asteptări pornești în noul an?
M.B.: 2021 este ultimul an la care concurez și la categoria de vârsta tineret U23, urmând că din 2022 să devin senioară. Este un an important prin prisma competițiilor care sunt programate a avea loc de-a lungul sezoanelor indoor și outdoor, la care îmi doresc să obțin rezultate cât mai bune.
Rep.: La ce competiții te vom putea urmări în 2021?M.B.: Dacă situația medicală va permite desfășurarea lor, în acest an, aș avea în program două finale naționale de seniori și U23, Cupa României, Internaționalele României, două finale balcanice – la Istanbul și Novi Pazar (Serbia),Campionatul european U23 – la Bergen (Norvegia) și Cupa Europei pe echipe – prima grupă valorică, competiție ce anul acesta se va desfășura la Cluj.
Rep.: La cum te știm noi, ambițioasă, perfecționistă și o învingătoare, te întreb așa: Mai ai unde să îți pui medaliile și diplomele?
M.B.: Din fericire pentru mine, grija aceasta revine, de mulți ani, părinților mei, care au întotdeauna pregătit câte un loc cât de mic pentru orice nou trofeu în vitrinele pline cu cele 191 de medalii strânse în atâția ani de concursuri.
Rep.: Îți mai aduci aminte de primul concurs la care ai participat?
M.B.: Desigur! Eram atât de mică … Aveam vreo 9 ani și participam la finala copiilor 2 pe atunci la triatlon. Țin minte colanții verzi în care alergam și la fel mi-aduc aminte că nu înțelegeam prea bine cum stau lucrurile și de ce erau atât de agitați antrenorul meu și tatal meu, când mie îmi spuseseră să mă simt bine și să fac totul din joacă și cu plăcere. Am câștigat, mi-a plăcut și iată-mă astăzi aici!!!
Rep.: Dacă ar fi să alegi trei cele mai mari realizări ale tale, care ar fi?
M.B.: Nu cred că pot să fac neapărat un top al realizărilor mele sportive, pentru că toate sunt extrem de muncite și la fel de dragi mie. Ca să încerc să răspund totuși, aș menționa finala de 200 m de la Campionatul European U23 Gavle (Suedia 2019), cele 62 de titluri de campioană națională s-au cele 12 titluri de campioană balcanică, poate recordul național universitar în proba de 60 m indoor, ori cele 3 recorduri ale Campionatelor balcanice…
Rep.: Care este raportul muncă-talent?M.B.: Talentul este un lucru foarte, foarte important, mai ales în proba pe care o fac eu. Însă doar talent nesusținut de o muncă asiduă nu se poate. Dacă mă întrebați pe mine sunt sigură că, până la urmă, munca bate talentul!
Rep.: Care este visul tău ca și sportivă? Cumva să ajungi la Olimpiada din 2024?
M.B.: Într-adevăr îmi doresc foarte mult să ajung să concurez la Jocurile Olimpice și fac tot ce depinde de mine să-mi îndeplinesc acest vis!
Rep.: Ce implică acest lucru?
M.B.: Cu siguranță, muncă și iar muncă. Este cea mai importantă competiție la care poate participa un sportiv și nu se poate ajunge deloc ușor acolo. În probele de sprint există niste baremuri de-a dreptul infernale care trebuie să fie îndeplinite. Spre exemplu, în proba de 100m ar trebui nu să dobor, ci să spulber de-a dreptul recordul național pentru a ma putea califica la Olimpiadă, și asta nu ar putea fi de ajuns deoarece există și un sistem de punctaj destul de complicat în care trebuie să te încadrezi în primele 48 de sprintere ale lumii!!!
Rep.: Cine este fanul tău nr.1?
M.B.: Părinții mei au fost cei care, din prima secundă, au crezut în mine și m-au sprijinit necondiționat în drumul deloc ușor spre performanță. Lor li s-au alăturat, acum aproape 5 ani, și Alberto, cel care a ales să fie tot timpul alături de mine, atât pe pista de atletism, cât și în afara ei, renunțând la cariera lui atletică, pentru a se implica total în tot ceea ce ține de cariera mea.
