Deși, de-a lungul timpului, femeile au făcut pași importanți spre egalitatea de șanse cu bărbații, și acum încă mai există unele domenii care sunt rezervate strict ultimei categorii. Chiar și așa, în spatele unei înfățișări fragile, femeile ascund un caracter puternic, necesar pentru a pătrunde cu multă delicatețe în lumea profesională „rezervată” bărbaţilor. Deoarece ne apropiem de 8 Martie, când toate femeile sunt sărbătorite în această zi specială, rezervată lor, am ales să realizez un interviu cu o reprezentantă a sexului frumos care, de 14 ani, activează în sistemul militar. Este vorba despre plutonier adjutant Cristina Burcea, coordonator SMURD, în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Buzău, de profesie asistent medical principal.
Este o meserie dificilă, din ce mi-au spus colegii ei. Discuțiile le-am purtat cu aceștia, până să ajung să o cunosc. Mă aflam în biroul sublocotenentului Vasile Prahoveanu, purtătorul de cuvânt al ISU Buzău, când, la un moment dat, a intrat Cristina. O femeie minionă, extrem de hotărâtă, care, imediat ce m-a văzut și după ce i-am fost prezentată, mi-a întins mâna, pentru a face cunoștință. Modul ei de abordare m-a surprins, mai ales că, de obicei, femeile nu sunt chiar atât de directe. Îi spun că înainte de a începe interviul doresc să discutăm puțin, pentru a o scăpa de emoții, sau pentru a se acomoda cu prezența mea. Îmi spune foarte direct că nu este nevoie și că este pregătită să îmi răspundă întrebărilor, deși am constatat că părea puțin rezervată în acest sens.
Recunosc că deși am încercat să îi ofer un oarecare confort, am simțit că cea aflată într-un oarecare disconfort, eram chiar eu. Mă privea fix, ca pe o radiografie amănunțită, în urma căreia încerca să descopere un diagnostic. Aveam atâtea întrebări în minte, însă deodată păreau să fi dispărut, efectiv. Mă uitam la Cristina și încercam să creionez în minte câteva întrebări. Aflu că de fel este din Pîrscov și că urmează să împlinească 41 de ani. Părea reținută în a-mi dezvălui vârsta, odată ce am întrebat-o. Eram pregătită ca în cazul în care refuză să îmi răspundă, să îi spun că orice vârstă este frumoasă și nu este rușinos să ne-o recunoaștem. Nu am mai stat prea mult pe gânduri și am început tirul de întrebări, care mi-au venit pe moment în minte.
Reporter: Ce te-a determinat vii aici, la ISU Buzău?
Cristina Burcea: Inițial, nu am venit direct aici. Eu am fost angajată în 2005, la Unitatea Specială de Intervenție în Situații de Urgență (USISU) Ciolpani, pe funcție de asistent medical la Pirotehnic. Acolo, participam cu echipajele de pirotehnic la intervențiile lor. În momentul în care erau intervenții de ridicări de muniții, echipajul pleca cu asistent medical, în caz de ,,Doamne Ferește!” se întâmpla ceva. Din 2013, până în 2015, acolo am făcut și ambulanță. Am ajuns la Buzău, pentru că am vrut să fiu mai aproape de copii. Nu aveam cu cine să-i las la București și așa, pe 1 mai 2015, am ajuns aici.
Rep: Câți ani ai în sistemul militar?
C.B.: În sistemul militar, în luna decembrie, fac 14 ani.
Rep: La ISU Buzău care sunt îndatoririle tale? Mai exact, cu ce te ocupi?
C.B.: Mă ocup de coordonarea serviciului SMURD, adică tot ce ține de instruire paramedici, verificări mașini, alimentare cu materiale, participare la cursuri, la convocări..
Rep: Este o meserie destul de grea care, după cum știm, este mai mult pentru bărbați, însă, din câte mi-au spus colegii tăi, o îndepliniești cu succes, femeie fiind..
C.B.: Grea nu este, trebuie să-ți placă și ai susținere din partea colectivului. Cert este însă că pe funcția nu prea mai vrea nimeni să vină, ci pleacă. Din vechii colegi pe care îi știu eu nu mai sunt decât vreo 6 în toată țara. Este foarte solicitantă. Deci, toți au plecat de pe funcție.
Rep: Ai nevoie de susținere și din partea familiei, nu ?
C.B.: Daaa, și a familiei. Aia este cea mai importantă, mai ales cu plecările…
Rep: Cum reușești să îți împarți viața de familie cu cea de serviciu, și mai ales ca femeie?
C.B.: Greu, dar merge. Asta spun tuturor, este greu, nu este deloc ușor, dar nu este imposibil. Și chiar poți să le faci pe toate.
Rep: Ai făcut și sacrificii?
C.B.: Da.
Rep: Regreți că le-ai făcut?
C.B.: Nu.
Rep: Care ți s-a părut cea mai mare provocare în toată această perioadă de când ai venit aici?
C.B.: Locul de muncă este o provocare în orice moment, pentru că nu poți să apreciezi o intervenție dintr-un apel telefonic pe 112. Te duci la fața locului și constați acolo efectiv ce se întâmplă. Deci, intervenția în general este o provocare.
Rep: În toți acești ani există o intervenție care te-a marcat, sau care ți-a rămas întipărită în minte?
C.B.: Da, când eram la Ciolpani. Am avut o intervenție cu un copil de 2 ani, cu un traumatism cranian, lovit de o poartă metalică. Distanța până la spital era destul de mare, 37 de kilometri. Pe drum, copilul a intrat în comă și nouă nu avea cum să ne trimită sprijin cu medic. Cel mai mult m-a bucurat că am ajuns cu el în regulă, a fost operat de urgență și copilul a scăpat.
Rep: Care este cea mai mare satisfacție a ta?
C.B.: Pot spune că o intervenție reușită este cea mai mare satisfacție a mea.
Rep: Cum se desfășoară o zi din viața ta?
C.B.: În stare de normalitate, programul este de la 08:00 -16:00, la nevoie prelungit. Au fost zile în care am fost liberă, dar am fost nevoită să vin, de exemplu cum au fost misiunile cu sosirea Papei Francisc în România. A trebuit să mă ocup de echiparea mașinilor ca să fie totul în regulă. Mi-am întrerupt concediul atunci. Dar, depinde de situație. Mai am și ture câte 24 de ore, mă urc cu colegii pe mașină, apoi acasă, copii, școală, fugi la ședințe cu părinții…
Rep: Sunt fetele interesate să urmeze o astfel de meserie și mai ales să lucreze pe SMURD, de exemplu?
C.B.: Suntem la a X-a serie de voluntari. Din cele 10 serii, în momentul de față avem 104, mulți dintre ei au renunțat pe parcurs. Avem și fete care au absolvit examenul la medicină și sunt tare mândră de ele. Avem la Medicină Militară la București, aveam o fată în anul II, de la Galați, când a venit la noi să facă voluntariat și mai am o fată la Târgu Mureș. Este satisfacția că au venit și au început de aici și că mai apoi fetele au îndrăgit această meserie… Cred că sunt vreo 4 sau 5 fete…
În cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Buzău mai lucrează femei. Este adevărat că nu am văzut încă femei la stins incendii, dar rolul lor este foarte important în cadrul instituției. De ziua lor, cu siguranţă vor avea parte de un tratament aparte. Prin urmare, le dorim, atât lor, cât şi celorlalte femei, o zi frumoasă şi „La mulţi ani” de 8 Martie.
