Are 39 de ani, este doctor și profesează din 2007, atunci când a început rezidențiatul. Vorbesc despre Alina Iordache, medic pediatru, un domeniu destul de dificil, în contextul în care pacienții ei îi sunt copii. Și totuși, nimic nu este greu, pentru că pacienții săi sunt ,,atât de minunați, miros frumos și sunt pufoși”, după cum mi-a declarat ea zâmbind. Am ales să fac un interviu cu ea, pentru că mulți părinți mi-au spus că este un medic cu totul diferit, și atunci, nu puteam lăsa să scap un astfel de moment, ca să o cunosc mai bine. Așadar, am întâlnit-o recent, la un workshop, organizat la Consiliul Județean Buzău, ce a avut ca temă gripa, un subiect de interes mai ales în această perioadă.
Pot spune că este o prezență plăcută, are un zâmbet larg și totodată o privire caldă. Pregătise momentul în cel mai mic detaliu, pe scaunele din Sala Mare a Consiliului Județean aflându-se câte un mic cadou pentru mămicile ce urmau să sosească. Și … au venit. Nu atât de multe la cât m-aș fi așteptat, dar au venit. Emoții erau și de o parte și de alta. După un timp, medicul prediatru își începu prezentarea. Unele dintre doamnele prezente la workshop au venit pregătite să-și noteze orice informație pe care o considerau importantă. Odată prezentarea încheiată, au urmat întrebările, dicuțiile libere. ,,Asta este partea care îmi place cel mai mult”, îmi mărsturisește Alina Iordache.
Comunicarea, din ceea ce mi-a spus, reprezintă pentru ea partea cea mai importantă în relația dintre medic și pacient sau însoțitorii săi, în speță părinții sau bunicii. Aștept ca întâlnirea să se încheie pentru a o ,,răpi” câte a minute. A trebuit însă să mai las să treacă o perioadă, căci odată coborâtă de la pupitru, Alina a fost asaltată de mămici. Erau întrebări ce păreau că nu se mai termină. După un timp, o văd liberă și atunci mă apropii de ea. Mă întreabă dacă a fost totul bine și i-am răspuns afirmativ cu un zâmbet.
Emoțiile păreau să nu o lase în pace și, odată ce am luat-o deoparte, acestea au revenit și mai intens. I-am spus că doresc să fac un interviu pentru ziarul Scurt pe 2 despre acțiune și că … vor mai fi și alte întrebări. A dat din cap resemnată și s-a așezat liniștită pe scaun, așteptând șirul de întrebări. Nu am stat pe gânduri și atunci am început interviul.
Reporter: Acesta este al doilea workshop pe care îl organizați …
Alina Iordache: Da, așa este. Prima dată am abordat tema febrei, iar acum, ținând cont de faptul că suntem în iarnă și plin sezon de viroze respiratorii am abordat tema virozelor respiratorii. Mi s-a părut cel mai potrivit pentru această perioadă.
Rep.: Cum vi s-au părut feedback-urile după aceste două workshop-uri?
A.I.: Sinceră să fiu, mi-a plăcut foarte mult perioada de întrebări. Mi se pare mult mai relaxant. În timp ce fac prezentarea am emoții, dar partea de întrebări mi se pare mult mai interesantă. Îmi place să comunic cu mămicile, chiar îmi place să le răspund la întrebări. (…) Eu știu că este stresant pentru ele și e normal. Suntem părinți, copilul e bolnav, este stresant să vezi copilul bolnav. Tocmai din acest motiv, încerc să fac aceste workshop-uri, cumva să le spun cum pot să abordeze diferite afecțiuni, în așa fel încât să nu mai fie stresul așa de mare, sau măcar să fie pregătite dinainte dacă apare ceva ,,ce pot să fac eu, ca să-l ajut pe copilul meu”. Mi se pare că sunt foarte receptive mămicile. Cel puțin cele care au venit acum, ați văzut că au pus o grămadă de întrebări la care eu le-a răspuns. Chiar știu de la niște mămici care au zis că vin, că aduc și o listă de întrebări. Eu oricum le spun mămicilor care vin la mine la cabinet să-și facă o listă de întrebări, pentru că de multe ori uită atunci când vin acolo.
Rep.: De ce ați ales să deveniți medic pediatru? Este un domeniu dificil…
A.I.: Nu este dificil, pacienții mei sunt cei mai frumoși care există. Sunt mult mai frumoși decât adulții pacienții mei. Sunt minunați. Miros frumos, sunt pufoși, sunt așa drăguți… Mi-a plăcut Pediatria, din anul V de facultate, când am făcut stagiul de pediatrie. Atunci m-am hotărât că eu vreau să fac Pediatrie. Mi-au plăcut așa de mult copilașii atunci. N-aveam copii atunci, dar mi-a plăcut. Am avut norocul să fac practică și cu un medic coordonator foarte bun și foarte implicat și mi s-a părut foarte frumos ce fac ei. Atunci am zis ,,Asta vreau să fac și eu.”
Rep.: Și totuși este greu… Să înțelegi de ce afecțiuni suferă micuțul, mai ales la copiii mici, care nu știu să spună ce îi doare…
A.I.: Nu știe să spună ca un adult, dar prin experiență începi să ,,citești”, știi cam ce are, chiar dacă nu îți spune. Adică prin manifestările pe care le au … Și mămicile încep să-i cunoască pe copii. Ele știu când îi doare burta, când le e foame. Când încep să facă febră, când încep să facă ceva. Așa și noi … Ei nu trebuie neapărat să spună. Simptomele îmi spun la ce să mă gândesc.
Rep.: Am constatat că relația dintre dumneavoastră și mămicile pacienților este cu totul diferită față de ceea ce am văzut până acum…
A.I.: Mi se pare corect să le explici, pentru că este o persoană stresată, care are motive să fie panicată. Este vorba despre sănătatea copilului…Și atunci mi se pare corectă abordarea aceasta. Mi se pare frumos. Eu asta fac. Vorbesc foarte mult. Cu toate că eu nu eram o persoană care să vorbească foarte mult în viața de zi cu zi, acum vorbesc foarte mult la cabinet. Cu cât le explici mai bine, cu atât știu mai bine ce au de făcut. Este ușor să le dai o rețetă și să le spui ,,faci asta”. N-o să înțeleagă foarte multe. De aceea am ales să fac și aceste workshop-uri, pentru că, cumva, este și un mod de a le educa, să le spun ce au de făcut. În cabinetul de medicină de familie nu prea mai e timp de așa ceva. Medicii sunt foarte aglomerați. La camera de gardă, nu ai timp. Și eu am făcut gărzi, o grămadă. E foarte greu să spui…Câteodată ești pe pilot automat și nu mai poți să mai faci față. Volumul de lucru este foarte, foarte mare. Oricâtă bunăvoință ai avea, la un moment dat, fizic, nu mai poți. Nici măcar în cabinetul de consultații nu ai câteodată timpul necesar să-i explici tot ce ai avea de explicat. Și ăsta a fost motivul pentru care am gândit aceste simpozioane. Eu prezint ceva, mămicile vin cu întrebarea. Atât cât pot să răspund, răspund, pentru că nu sunt atotștiutoare. S-ar putea să nu le pot răspunde, dar le-am zis clar ,,unde știu, știu, unde nu știu, nu știu.”…
Rep.: Când v-a fi următorul workshop și ce temă v-ați gândit să abordați?
A. I.: M-am gândit să-l fac spre primăvară, poate chiar la începutul verii. Nu am încă o temă stabilită – ori voi vorbi despre virozele de vară, virozele cu vărsături, cu diaree, virozele digestive, manifestările digestive ale copilului, cu toate că aș vrea să abordez cumva și tema îngrijirii copilului mic și diversificarea. Aceasta este ceva ce ar trebui un pic pus la punct. Nici aici nu se mai discută foarte mult și nu face nimeni această educație, legată de îngrijirea copilului mic, sugarului și de diversificare, de perioada de până la un an… Vedem…
