Sunt mii de copii cu dizabibiltăți care au nevoie de profesori specialiști, însă numărul de posturi alocate învățământului special este redus, ca și finanțarea. Este concluzia unei întâlniri organizate la Buzău cu zeci de profesori şi inspectori din învățământul special din mai multe judeţe ale ţării. Participanţii la reuniune consideră că situaţia învaţământului special este cu atât mai dificilă cu cât în mai multe judeţe personalul didactic specializat nu face voluntariat.
În sistemul românesc de învățământ, sugrumat de teorie și hârtii, există o categorie aparte de copii care se pierd, dacă părinții si specialiștii care se ocupă de ei nu luptă suficient de mult pentru a-i ajuta. Sunt copiii cu cerințe educaționale speciale, cu dizabilități locomotorii, de auz, de văz, autiști, cu sindrom Down și alte boli grave. Daca teoretic, legile îi protejează și le creează cadrul perfect pentru dezvoltare, în practică, totul se lovește de lipsa banilor și a posturilor, chiar dacă există specialiști.
Problemele învăţământului special au fost dezbătute la Buzau în cadrul unei întâlniri la care au participat zeci de profesori şi inspectori din învățământul special din Cluj, Brașov, Buzău, și Prahova, dar și din alte zone ale ţării.
În învățământul românesc, nimeni nu are voie să refuze copiii cu deficiențe, pentru că au același drept la educație, ca oricare alt copil. Statisticile oficiale arată că în România sunt peste 70.000 de copii cu dizabilități.
