Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este prăznuit de către Biserica Ortodoxă, dar şi de majoritatea celorlalte Biserici tradiţionale, în fiecare an, pe data de 23 aprilie.
Sfântul Gheorghe s-a născut în oraşul Capadocia, pe vremea împaratului Diocleţian, undeva în secolul al IV-lea. Nu se ştiu foarte date despre despre viaţa sa, deoarece nu există niciun document al epocii în care să fie menţionat numele său. Totuşi, conform unor scrieri, se crede că Gheorghe ar fi trăit între anii c. 275/280 – d. 23 aprilie 303. Sf. Gheorghe este patron al mai multor ţări, dar şi regiuni sau oraşe. Printre cele mai importante ţări aflate sub patronatul lui se numără şi Anglia. Părinţii Sfântului Gheorghe erau creştini devotaţi, care l-au educat în spiritul bisericii şi cu frică de Dumnezeu.
Conform legendelor, Gheorghe s-a înrolat în armata română unde s-a făcut remarcat pentru uşurinţa şi îndemânarea cu care mânuia armele. Perioada lui Diocleţian, cunoscută şi ca fiind momentul în care a fost dat decretul împotriva creştinilor, a reprezentat o luptă interioară în Gheorghe deoarece acesta la inimă era creştin. Gheorghe a decis să mărturisească în faţa împăratului că este de credinţă creştină iar Diocleţian ordonă ca acesta să fie întemniţat şi torturat în speranţa că îşi va renega religia şi va aduce ofrandă zeilor. Acesta a fost supus la chinuri inimaginabile şi barbare precum loviri cu suliţa, trasul pe roată, încălţămintea cu cuie însă toate încercările romanilor au fost în zadar. Întrucât Sf. Gheorghe a respins oferta împăratului de a-i acorda înalte onoruri în schimbul renunţării la creştinism, Diocleţian a ordonat omorârea prin decapitare a Sf. Gheorghe şi a soţiei sale.
În România, peste 900.000 de persoane poartă numele de Gheorghe sau derivate ale acestuia, cele mai cunoscute fiind George, Geta, Gheorghiţa, Gina, Georgiana, Gică, Gherghina, Georgeta.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este şi ocrotitor şi patron spiritual al Forţelor Terestre ale Armatei României, care îşi aniversează ziua în fiecare an, pe 23 aprilie.
