Colegiul Național al Asistenților Sociali, prin Comisia de Cercetare în Asistență Socială, a lansat prima cercetare reprezentativă la nivel național în rândul asistenților sociali din România, publicată la editura Tritonic, sub titlul ”Renașterea unei profesii sau despre cum este să fii asistent social în România”. Autorii acestei cercetări sunt asistenții sociali principali Florin Lazăr, Csaba Laszlo Degi și Mihai Bogdan Iovu.
Primul raport despre situația asistenților sociali din România a scos la iveală o mulțime de informații cu privire la contribuția, angajamentul și punctele forte ale profesioniștilor din domeniul asistenței sociale din țară. Totodată, acest studiu subliniază și o serie de dificultăți inerente profesiei. Serviciile sociale se află într-un moment de cumpănă în România: pentru a răspunde în mod adecvat la nevoile clienților, sunt necesari profesioniști de primă linie; asigurarea forței de muncă pentru a răspunde la cerințele societății românești a devenit așadar o prioritate.
Din concluziile studiului enumerăm:
- 1 din 5 dintre angajatori recrutează persoane care nu au licență în asistență socială pentru ocuparea posturilor vacante din asistență socială;
- 77,5% (SAU 8 DIN 10) dintre asistenții sociali contribuie la îmbunătățirea calității vieții clienților cu care lucrează;
- 8 din 10 asistenți sociali consideră salariul redus și foarte redus;
- majoritatea asistenților sociali au raportat că venitul lor net lunar de la toate locurile de muncă din asistență socială este sub 1500 de lei și doi din zece asistenți sociali afirmă că venitul lor lunar este sub 1000 de lei;
- 48,2% dintre asistenții sociali au urmat un program de master în domeniul asistenței sociale, iar 5% au doctorat;
- 83,6% au participat la programe de formare continuă în ultimii 2 ani;
- 3 din 4 asistenți sociali își propun continuarea unei calificări suplimentare în domeniu și 7 din 10 păstrarea locului de muncă;
- în ultimii 2 ani, principalele aspecte ale muncii de asistent social care au cunoscut o creștere sunt numărul de cazuri și severitatea acestora, precum și lista de așteptare pentru servicii și, concomitent, nevoia de a întocmi documente;
- 2 din 3 asistenți sociali consideră că în ultimii 2 ani numărul de cazuri a crescut, în timp ce 4 din 10 susțin că finanțările cu scăzut;
- managementul de caz, vizita la domiciliu și informarea și referirea sunt activitățile la care respondenții a fost cel mai probabil să raporteze că petrec cel mai mult timp;
- 8 din 10 asistenți sociali activi în domeniu declară că au fost nevoiți să recurgă la împrumuturi pentru acoperirea nevoilor personale;
- 3 din 4 asistenți sociali au indicat faptul că nu caută supervizare în mod regulat;
- În ciuda dificultăților de la locul de muncă 6 din 10 asistenți sociali au afirmat că pentru ei nu este ”deloc” o povară să lucreze cu oameni toată ziua.
Cercetarea face parte dintr-o strategie mai largă a CNASR, prin Comisia de cercetare, de a cunoaște mai bine comunitatea asistenților sociali din România, nevoile, problemele/provocările cu care se confruntă, dar și de a culege date științifice care să servească dezvoltării profesiei de asistent social în România, înțelegerii ariilor ce necesită o atenție sporită și în eforturile de advocacy ale CNASR pe lângă factorii de decizie și la nivelul opiniei publice pentru îmbunătățirea statutului asistenților sociali.
Notă metodologică: Cercetarea s-a realizat în perioada octombrie — noiembrie 2015 pe un eșantion reprezentativ de 1057 asistenți sociali membri ai CNASR, având o marjă de eroare de ą2.7%. Eșantionarea este stratificată pe județe.
